Este voluntariatul un al doilea job?

Unii aleg un al doilea job de nevoie, alții de plăcere. Deși unii dintre noi îi spunem voluntariat și cumva e la fel de prioritar ca jobul principal.

Fac voluntariat de peste 10 ani și cercetășia a făcut parte din toată viața mea de adult, cu urcușuri și coborâșuri, în roluri diferite, cu burn-out și nevoie de zilele libere, cu dragoste și recunoștință, cu energie și prieteni pentru toată viața. Datorită cercetășiei am ales să lucrez într-un ONG și tot datorită voluntariatului am acumulat atâtea experiențe câte să mă ajute să fac ceea ce fac astăzi și ceea ce îmi place.

M-am trezit recent în mai multe contexte, pusă în fața următoarei întrebări: cum faci să reziști cu un loc de muncă full time într-un rol de management și o poziție voluntară la cercetași într-un rol de decizie?

Răspunsul meu e de multe ori: nu știu. Cred că ține de motivație, prioritizare și dorință de a schimba ceva în mai bine, de a avea un impact în societate, de a face o diferență pe termen lung.

Sunt oameni însă, care privesc voluntariatul ca o bucățică mică din viața lor, un element pentru care dacă există timp și resursă de oferit se oferă, altfel nu neapărat. Încerc să nu judec deciziile oamenilor pentru că înțeleg că viețile noastre sunt diferite, la fel și prioritățile, nevoile, dorințele.

În orice categorie crezi că te-ai încadra, e în regulă. Și îți spun și de ce!

---

Am cunoscut anul trecut un om fantastic care ajută în fiecare zi copii cu nevoi speciale și copii din plasament să aibă parte de înot sau măcar de-o bălăceală, în fiecare săptămână, fără costuri. Mă uimește să văd cu câtă pasiune vorbește despre asta și cât de multă energie și dorință de a face bine există într-un suflet bun, și mă întristează să văd că nu îi e nici lui ușor. Deși ar trebui să fie. Pentru că toată această muncă înseamnă trezit la 4 dimineața, înseamnă ore multe de muncă nu doar în bazin, înseamnă energie consumată, nu doar fizică ci și emoțională, înseamnă timp mai puțin cu familia și cu cei dragi. Și oricât de greu ar fi, se trezește în fiecare dimineață și o ia de la capăt, chiar dacă eu plâng de somn când o dată pe săptămână mă trezesc la 6 dimineața să ne vedem pentru o oră de înot.

Am cunoscut oameni faini care au început să facă voluntariat ca adulți împliniți, cu locuri de muncă full time și cu responsabilitate asupra echipei. Au ales să se implice din dorința de schimba lucrurile în mai bine. Unii au schimbat legi, unii și-au adus cunoștințele și abilitățile în organizații pentru a le ajuta să se dezvolte, să fie mai puternice, să își atingă obiectivele. Au ajuns în câțiva ani să declare că e ca un al doilea job. Pot să înțeleg că e dificil, că e un efort constant și că poate fi copleșitor.

Cunosc la fel de mulți oameni care au ales să se implice doar 2 ore, pe săptămână sau pe lună. Și îi apreciez enorm pentru responsabilitatea cu care privesc timpul lor.

Cred cu tărie că e important să vedem ambele variante de voluntariat ca valide și să le apreciem valoarea amândurora, să mulțumim voluntarului care investește 2 ore pentru întâlnirea cu cercetașii, și voluntarului care își dedică un weekend trimestrial pentru un eveniment sportiv de strângere de fonduri, cât și voluntarului care se implică 15 ore pe săptămână pentru conducerea unei organizații. Fiecare rol e important și necesar pentru bunul mers al lucrurilor.

Mi-ar plăcea să ajungem însă să apreciem rolul de voluntar pentru valoarea pe care o are.

Pentru prima dată în 10 ani am fost nevoită să spun că pentru mai bine de o lună nu pot să mă ocup de nimic ce ține de cercetășie. Și asta a fost una din deciziile dificile din ultima vreme.

Am ratat o întâlnire de Consiliu Director, am ajuns să am peste 50 de mailuri necitite (ceva ce nu se întâmplă niciodată), am ajuns să nu am energie să deschid seara slack-ul și să văd ce se discută. Totul pentru că pentru o lună și ceva locul de muncă a fost prioritatea nr 1 și asta mă solicita mai mult decât am crezut vreodată.

Sunt însă într-o poziție privilegiată în care evenimentele își schimbă uneori data pentru că eu am o întâlnire din voluntariat, importantă, în calendar în septembrie 2023 deși azi e un final de februarie. Pentru că voluntariatul contează acolo unde eu sunt astăzi. Și mi-aș dori cu tărie, și încerc pe cât posibil, să contribui la o schimbare de paradigmă în România în sensul ăsta.

Ce îmi doresc cel mai mult astăzi, în ziua în care sărbătorim cercetășia în întreaga lume, este..

• să schimbăm perspectiva și să oferim voluntarului recunoaștere pentru valoarea pe care o are.
• să ajungem să privim voluntariatul cu aceeași responsabilitate ca locul de muncă.
• și locul de muncă să aprecieze voluntariatul pe care noi în facem și efortul pe care noi îl depunem.
• să conteze cele 10, 20, 30 de ore de voluntariat pe care le facem în 1, 2 sau mai multe săptămâni, și ele să vină cu zile libere de concediu, cu recunoașterea abilităților și certificare oficială a competențelor.

2022 – it’s a wrap!

Unii recomandă să ne facem timp în fiecare zi să ne gândim la ce s-a întâmplat și pentru ce suntem recunoscători, să ne analizăm fiecare zi și să învățăm din ea. Deși mi-am propus la un moment dat să fac asta, nu am reușit, însă încerc măcar acum la final de an să trec prin câteva întrebări înainte de a seta intențiile pentru noul an.

Care a fost decizia cea mai înțeleaptă?

2022 a fost un an de învățare și recunoaștere a meritelor. A fost un an în care am ales să mă bucur în fiecare lună de o experiență dragă mie. Fie că a fost o tură la munte, la mare sau un training, un drum acasă la ai mei sau o ieșire de weekend în altă țară, am ales, și poate prea puțin, să mă pun pe primul loc și să încerc să am grijă de mine. Decizia cea mai înțeleaptă a fost să mă bucur de momentele de liniște și de cele din care mă încarc cu energie.

Lecția cea mai mare pe care am învățat-o

e că viața e plină de provocări și nu suntem întotdeauna pregătiți pentru toate. E în regulă să greșim, e în regulă să nu iasă totul perfect, e în regulă să nu avem soluția cea mai bună întotdeauna, e în regulă să nu avem dreptate. Singura întrebare e ce învățăm din asta? Pot într-o situație similară să iau o decizie mai informată?

Riscul cel mai mare pe care mi l-am asumat

cu siguranță riscul a fost să accept o poziție de management pentru care nu am considerat că sunt pregătită. Mai am zile în care consider asta în continuare și știu sigur că mai am multe de învățat.

Surpriza cea mai mare din anul trecut

Momentul în care realizezi că tot ce ai învățat în ultimii 10 ani se leagă în tot ceea ce faci astăzi. De la modul în care te prezinți, vorbești cu oamenii, interacționezi, creezi relații, ai grijă de cei din jur, faci project management fără să fi făcut vreun curs de project management, la cum imbini tot ce ai învățat la cercetași cu tot ce ai învățat la locul de muncă pentru a fi cea mai bună variantă a ta.

Asta e cea mai mare surpriză pentru mine. Când se întâmplă ceva și primesc un feedback pozitiv, și în urma unei analize realizez cum am ajuns să conectez toate punctele.

De ce anume ești cel mai mândră?

Astăzi sunt mândră de mine. Și în principiu pentru 2 lucruri. Sunt mândră de mine pentru curajul pe care îl am în fiecare zi în care îmi asum diversele responsabilități, fie ele de la cercetași sau de la muncă. Și sunt mândră de mine de fiecare dată când încep lucruri noi, cum ar fi un curs de înot, și mă și țin de el.

Ce nu ai putut termina?

O carte începută acum un an.

Lista lungă de mailuri necitite din decembrie.

Cu obiceiurile negative sau ineficiente din viața mea 🙂

Care este lucrul cel mai bun pe care l-ai descoperit în tine?

Că a fi transparent, empatic și în general de treabă cu oamenii, ajută în orice context în viața asta.

Pentru ce anume ești cea mai recunoscătoare?

• sunt recunoascătoare pentru oamenii minunați din jurul meu, de la care învăț în fiecare zi ceva nou
• pentru încrederea pe care mi-au insuflat-o ai mei că pot realiza orice îmi doresc
• pentru experiențele faine din anul ăsta și oamenii pe care i-am cunoscut o dată cu ele

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

art 52. reg.

În 2021 când am decis să candidez la CD și am scris despre motivația mea (https://florinapauleti.com/2021/02/10/consiliu-director-al-cercetasilor-si-motivatia-mea-de-a-continua), îmi doream să creăm o politică de Adults in Scouting / Adulți în cercetășie, care să ne dea o direcție înspre cum să ne comportăm cu voluntarii adulți, cum să îi sprijinim să vină și să rămână în organizație, să ne simțim cu toții în siguranță la cercetași, scriam despre cum îmi doresc descentralizare și digitalizare, fundraising și simplificarea procedurilor. Îmi mai doream ca programul educativ să fie revizuit și să reușim să susținem mai departe demersurile pentru reorganizarea administrativă, și în mod special îmi doream să avem mai mulți tineri implicați în roluri de decizie. 

Am preluat încă de la început coordonarea pe direcția strategică Calitatea Educației și o parte dintre aceste dorințe ale mele și nevoi ale organizației sunt pe drumul cel bun, altele însă stagnează sau nu am reușit să facem deloc pași în acea direcție. 

Formarea adulților a prins aripi și mă bucur că există interes și dorință pentru a crea un sistem de formare care să fie adaptat fiecărui adult cercetaș, cu sesiuni modulare, cu mentorat și dezvoltare organică și prim ajutor facil pentru toată lumea. Formarea Woodbadge are rezultate foarte bune, însă nu am reușit să ajungem încă la cifrele la care sperăm. Cu următoarea tură de formatori, peste 20 înscriși astăzi pe listă, avem toate șansele să ne apropiem de ceea ce ne-am propus acum câțiva ani. 

Am fost recent în Franța la o formare de formatori într-un sistem Woodbadge, care a avut ca focus dezvoltarea de proiecte pentru voluntarii adulți de la cercetași. Alături de Adi Marton (Jamal) coordonatorul Woodbadge din acest an, am învățat ce înseamnă și cum putem face ca organizația să poată să îndeplinească nu doar nevoile de formare ale adulților, ci toate nevoile adulților la cercetași. Am început acolo să lucrăm la două proiecte mari. O politică internă a Adulților în Cercetășie care să cuprindă informații despre cine sunt adulții, cum putem să îi sprijinim în drumul lor în cercetășie, ce nevoi au ei și ce nevoie are organizația de la ei, cum putem face ca adulții noștri să fie mulțumiți de munca pe care o depun la unitate sau în oricare alt rol. Acest proiect vine din dorința de a oferi fiecărui adult oportunitatea și resursele pentru a fi cea mai bună variantă a sa. Având această politică contribuim la cum privim și tratăm cercetașii adulți astfel încât fiecare dintre ei, și noi, să ne simțim în siguranță, încrezători și pregătiți pentru orice va urma. 

Al doilea proiect este despre un sistem de training complet care să cuprindă formarea într-un calendar anual bine definit, cu program woodbadge pentru lideri și formare de bază pentru voluntarii care nu lucrează cu copii, cu stagii de formare pe domenii specifice și opțiunea de a îți crea propria direcție de formare în organizație în funcție de direcția de dezvoltare personală aleasă.

Proiecte pe care ne propunem să le aducem pe masa Consiliului Director și a Adunării Generale în următorul an.

Safe from Harm a fost și este o necesitate. Chiar dacă Politica SfH va avea nevoie de îmbunătățiri constante, chiar dacă încă nu o avem integrată în Statut și Regulament, deși este o necesitate să facem asta, cu fiecare sesizare care apare mă bucur pentru că înseamnă că Safe from Harm funcționează. Venim în această Adunare Generală din nou cu propuneri de modificări de statut și regulament și cu două documente separate: Politica SfH și Ghidul de proceduri pentru implementarea ei. Am ales să spargem documentul în două și să clarificăm astfel din aspectele menționate la ultimul AG, cât și să fie mult mai ușor să revizuim procedurile în urma experiențelor. 

Am crezut și cred în acest proiect și cred că datorită faptului că am trecut printr-o anchetă sunt și mai convinsă că avem nevoie de acest proiect în organizație. 

Avem nevoie să existe pârghii pe care să le folosim pentru a ne simți în siguranță la cercetași.

Avem nevoie să cunoaștem tipurile de abuz și să învățăm să le recunoaștem.

Avem nevoie să ne îmbunătățim comportamentele personale pentru a sprijinii cercetășia. 

Chiar dacă rezultatul comisiei a fost unul de respingere a sesizării primite împotriva mea, sunt deschisă și îmi doresc să caut metode prin care să-mi îmbunătățesc stilul de comunicare pentru a fi mai departe cea mai bună variantă a mea, pentru mine și pentru cei din jurul meu. 

Reorganizarea administrativă e în lucru (https://consiliuldirector.scout.ro/category/reorg-admin/), de astăzi și până la Adunarea Generală sunt aici să vorbim despre ea, să discutăm despre frici, dacă ele există, să descoperim împreună cum putem să îmbunătățim viitorul administrativ al organizației pentru când vom avea zeci de mii de membri. Chiar dacă nu face parte din calitatea educației, e parte din proiectele pe care eu le susțin și în care mi-am dorit să mă implic pentru a le transforma în realitate. 

Revizuirea pedagogică a făcut câțiva pași mici, importanți, însă mai avem mult de lucru. Aici stăm cel mai prost.

În AG-ul din 2021 votam împreună Politica Educațională, astăzi avem competențele cheie de învățare (cunoștințele, abilități și atitudini potrivite copiilor și tinerilor de astăzi), profilul și nevoile copiilor și tinerilor, respectiv o propunere pentru treptele ramurilor de vârstă. Mai este mult de lucru, acesta fiind și motivul pentru care ne propunem să devină prioritatea organizației pentru următorul an din toate perspectivele posibile. 

Transparență față de organizație. De ce acum?

De când priveam Consiliul Director de pe margine mi-am propus ca atunci când ajung aici să scriu despre tot ce fac și să împărtășesc tot ce se întâmplă. Nu am făcut-o. Din lipsă de timp, de energie sau de înțelegere a importanței comunicării. 

Astăzi scriu pentru a explica că e simplu să spunem că ”această structură a făcut” și cum suntem cu toții împreună în spatele rezultatelor. Realitatea nu e întotdeauna chiar așa și e motivul pentru care lucrurile nu se mișcă în ritmul pe care unii l-am vrea. Nu voi uita prea curând nopțile de lucru pe modificări de statut și regulament cu Sabina și Yeti, nici discuțiile câteodată zilnice cu echipa Safe from Harm, nici eforturile imense de timp și energie depuse de echipa de formatori pentru a livra woodbadge pentru zeci de lideri din țară.

Nu le voi uita pentru că am fost implicată în toate, pentru că echipele noastre de voluntari au nevoie de sprijin, de motivație, de încredere, au nevoie să știe că cineva le susține ideile și îi încurajează să creeze mai departe proiecte cu impact major pentru fiecare din copiii și tinerii cu care lucrăm. Cu siguranță nu am făcut suficient și se simte asta.

Aleg să scriu acum pentru că mă supără și simt cum pierd energie să văd cum ne comportăm atunci când cineva ne arată o altă perspectivă, mai dură, a realității, că preferăm să îi învinovățim pe alții pentru încăpățânarea și neștiința noastră, că ne căutăm scuze constant pentru lipsa de activitate, în loc să ne îndreptăm atenția spre elementele comune care ne-au adus aici și dorința de a face cercetășia un spațiu de învățare și dezvoltare pentru toți membrii ei. 

E util să privim spre viitor și să găsim împreună modalitățile prin care putem face lucrurile mai bine, și mai bune. Eu aleg să susțin publicarea raporturilor de activitate trimestriale ale Consiliului Director și încurajez Adunarea Generală să ceară a fi publicate și cele din trecut. Susțin să fie publicate toate propunerile de decizie cu numele persoanei sau persoanelor care le-au propus și creat. Pentru transparență, pentru claritate.

Din păcate uităm prea des de ce suntem în Consiliul Director și care e rolul nostru în organizație.

30 până la 30

un fel de 30 under 30 din viața mea

pentru că schimbarea prefixului nu înseamnă criză existențială

ci mai degrabă o recunoaștere a tuturor lucrurilor mărunte și minunate care s-au întâmplat în toți acești ani.

• (1) în liceu îmi publicam primul meu articol pe blog. Îi spunea Oximoron
• (2) am plecat spontan în concediu în Islanda în toamnă 2018
• (3) mi-am mutat viața în București aproape de un an și nu regret nici o secundă
• (4) la 19 ani am pregătit și printat primul ziar din viața mea pentru un eveniment cercetășesc
• (5) mi-am dat demisia de 3 ori în viață și a fost cea mai bună decizie de fiecare dată
• (6) în 2011 am început să scriu aici și îmi e frică să citesc ce scriam acum 10 ani. nu recomand nimănui să facă asta
• (7) la 17 ani am devenit cercetaș
• (8) am o licență în inginerie chimică cu specializare în chimie alimentară și biochimie

• (9) lucrez de 4 ani în fundraising pentru ong-uri și cred în continuare că a fost o alegere bună
• (10) sunt membru în boardul național al Organizației Naționale Cercetașii României, unde e fain și solicitant
• (11) am fost 3 ani de zile șeful de centru local al grupului de cercetași din Alba Iulia și a fost o experiență care m-a maturizat mult
• (12) am suferit 2 ani de zile cu aparat dentar și am slăbit 5 kg din cauza asta
• (13) am pedalat de la Cluj la Alba 100+ km
• (14) am fost exmatriculată o dată în viață. însemnând că am început un master și nu mi-am dat dizertația la timp
• (15) la 26-27 de ani am învățat să schiez
• (16) aproape am reușit să ajung de la Cluj la Alba pe jos în 2016. din păcate nu mai era concediu și mai aveam nevoie de o zi
• (17) Harry Potter a fost prima serie de cărți pe care am citit-o de plăcere

„Anume alegerile noastre, Harry, sunt cele care arată cu adevărat cine suntem, mult mai mult decât abilitățile noastre.”

Albus Dumbledore

• (18) n-am ajuns pe vf Negoiu și nici pe vf Retezat, însă am ajuns până în șaua lor și mă bucur chiar și numa pentru atât
• (19) Libelula e ”my soul animal” și Waky e țestoasa mea favorită
• (20) toți blugii copilăriei mele aveau badge-uri în genunchi pentru că mă împiedicam și îi rupeam în prima săptămână. Mi se întâmplă în continuare să ajung în situația asta
• (21) Și astăzi, după 20 și ceva de ani, cartea mea preferată e ”Băieții din strada Pal”
• (22) la grădiniță am refuzat să mă dau peste cap, pentru că nu știam să fac asta, însă i-am spus educatoarei că e murdar covorul și nu vreau să îmi murdăresc bluza albă. M-am descurcat zic, e un skill bun în viață
• (23) prima mea bicicletă era un BMX roșu cu burete pe ghidon și roți ajutătoare. Am iubit bicicleta aia.
• (24) m-am mutat de 3 ori de la o școală la alta până într-a 5-a și îmi amintesc poate 10% dintre colegii de atunci. Recunosc că îmi pare un pic rău că nu am creat legături puternice și nu am ținut legătura cu ei

Happiness is not something you postpone for the future, is something you design for the present

Jim Rohn

• (25) nu am prieteni din copilărie, însă astăzi am cei mai minunați prieteni din lume
• (26) am fost îndrăgostită și apoi am învățat cum să mă iubesc mai întâi pe mine
• (27) nu mă consider o mare adventurieră, însă am descoperit că îmi place să mă bucur de natură din caiac / canoe, bicicletă sau umblând pe jos
• (28) prima dată am ”fugit” de la școală în clasa a 3-a. intenția a fost bună, era o problemă care trebuia rezolvată. Soluția nu a fost chiar perfectă
• (29) am învățat că e în regulă să dai greș, pentru că din greșeli învățăm. Și îmi spun asta de fiecare dată când se acumulează frustrare
• (30) orice faci în viața asta, fa-o de plăcere, pentru că îți pasă sau pentru că îndeplinește o nevoie. E musai să fie măcar una din 3

Recunosc că mi-a fost dificil să îmi amintesc părți din viața mea și am trecut prin tot felul de date și poze și calendare, mi-am luat câteva zile să îmi amintesc părți din copilărie, însă e un exercițiu care mi-a dat mult de gândit și îl recomand oricui.

Pregătiri de Adunarea Generală

Dacă mă întrebai acum câteva luni, prin aprilie așa, cum va fi următoarea Adunare Generală aș fi zis ”no binneeee, lasă că mai este până în noiembrie”… Oh well, fast forward urmează Adunarea Generală într-o lună de zile. Cred că fiecare activitate sau acțiune a Consiliului Director e un pas nou care ne ajută să învățăm multe lucruri. Nu știu încă ce simt legat de prima Adunare Generală din acestă poziție, poate un pic de entuziasm, un pic de anxietate și dorință de a face lucruri mai bine.

M-am pus pe scris astăzi pentru că, printre toate elementele ordinii de zi sunt două care îmi plac în mod specific și care cred că ne vor ajuta să ducem cercetășia mai departe. Și mai cred că e important să vorbim despre ele.

Și vin cu câteva întrebări:

• De câte ori, în orice context a urlat un superior la tine? (fie la muncă, la școală, chiar la cercetași)
• De câte ori ți s-au pus porecle care nu îți plăceau deloc?
• De câte ori ai primit bobârnace, doar pentru că se putea sau poate pentru că părea a fi ceva amuzant?
• De câte ori ai simțit că ești bullied? (poate pentru că ai sau nu anumite abilități, pentru că ești inteligent/ă sau ai un talent fantastic)
• De câte ori ai simțit că o îmbrățișare are o durată mai lungă decât ce simți că e normal?
• De câte ori ai simțit că nu ești în siguranță?

Dacă răspunsul la toate aceste întrebări este niciodată, felicitări.

Ajută-mă să facem ceva ca acest răspuns să fie general valabil pentru toți cercetașii.

Safe from Harm e proiectul la care se lucrează intens, proiect pentru care în această Adunare Generală, venim cu Politica de protecție a copilului, tânărului și adultului în cercetășie – Politica Safe from Harm. Poate sună un pic pompos și complicat, însă ea reprezintă ceva foarte simplu: siguranța tuturor în orice context cercetășesc.

Scopul acestei politici este de a fi aplicată la toate nivelurile organizației și să asigure astfel un mediu sigur pentru copii, pentru tineri și pentru toți adulții, în absolut toate activitățile în care cercetașii sunt implicați.

Practic ne propunem să învățăm să recunoaștem un abuz și să vorbim despre el. Iar dacă într-adevăr se întâmplă să avem niște proceduri care să ne permită să acționăm.

Știu ce înseamnă bullying la locul de muncă și îmi pare rău că atunci nu știam. Mi-a luat aproape 3 luni să îmi dau seama că nu e în regulă să plângi la muncă pentru că nu mai poți, să îți fie teamă când vine un mail de la superior sau vine superiorul la muncă, să te trezești dimineața fără entuziasm, să simți că orice idee ai avea nu este suficient de bună, să îți spună cineva zi de zi că ești incompetent… Mi-ar fi plăcut să fi știut atunci tot ce știu acum. Mi-ar fi plăcut să am curaj să plec mai repede. Mi-a plăcut și că am printat demisia în A3 (neintenționat, însă cu atitudine).

Mi-a luat 3 luni de zile să găsesc un loc primitor, în care feedback-ul pozitiv și încurajările erau la ordinea zilei, unde fiecare idee și părere era ascultată, unde simțeam că sunt într-adevăr apreciată.

Mi-ar plăcea ca la cercetași să creăm în fiecare zi un mediu în care fiecare se simte apreciat și încurajat, unde putem să ne exprimăm liber și suntem susținuți și sprijiniți să învățăm.

Din acest motiv am lansat politica, este până pe 25 în consultare, și o aducem la vot în Adunarea Generală, pentru a expune aceste principii și valori ale noastre comune.

---

Și dacă pentru Safe from Harm e nevoie să fim atenți și să ne întoarcem la principii și valori, pentru următorul subiect e nevoie doar de un pic de curaj, și poate niște răspunsuri la întrebări.

Ne-am propus încă de la începutul anului să ne îndreptăm spre o organizare administrativă a Centrelor Locale care să ne permită creșterea și dezvoltarea organizațională, mai exact de a avea toate Centrele Locale personalitate juridică proprie.

Trecerea la statutul de filială oferă niște facilități și avantaje despre care s-a scris aici și nu voi intra mai mult în detalii, vă invit să le citiți.

Ce pot să fac e să vă invit să discutăm despre acest subiect dacă există temeri sau întrebări. La Alba avem PJ de când mă știu eu adult responsabil la cercetași și am văzut beneficiile. Ce mai știu e că oricare dintre Centrele Locale care au deja PJ pot să sprijine cu informații și detalii despre ce înseamnă procesul, și vă invit să începeți chiar cu Alba și cu sediul național. Și să profitați de fiecare Adunarea Generală pentru a face pași în această direcție.

Împreună ducem cercetășia mai departe

În 2011, la prima Jamboree organizată în România după niște ani, RoJAM 2011, m-am înscris voluntar în echipa de imagine și comunicare. Aveam 19 ani, puțină experiență și foarte mult entuziasm. Îmi amintesc cele 2 săptămâni de la Săliște când am râs, am plâns, am vrut să plec acasă, m-am bucurat de fiecare zâmbet de pe fețele cercetașilor, am cunoscut oameni minunați și am luat cu mine un pachet de experiențe faine. 

Așa mi-am început călătoria implicării la nivel național și mă bucur că am făcut acest pas. Astăzi cu sprijinul vostru sunt în Consiliul Director și e o onoare să am acest rol în organizație. E unul cu multă responsabilitate, care ne ține constant în priză pentru a lua cele mai bune decizii pentru cercetași, cu cele mai bune intenții în minte și în suflet.

Am ales alături de colegii mei ca rolul meu să fie cel de Coordonator Calitatea Educației, asta și datorită experienței mele din ultimii ani ca formator, ca responsabil regional de formare, respectiv co-coordonator proiect Woodbadge. Calitatea educației este una dintre cele 3 direcții strategice pentru îndeplinirea Viziunii 2023, și are două mari componente: programul educațional pentru copii și tineri și resursele adulte, ambele elemente fiind o bază pentru calitatea programului educativ pe care ne dorim să îl aplicăm în organizației pentru toți copiii și tinerii. 

Pentru mine calitatea educației înseamnă baza cercetășiei. Dacă baza cercetășiei e una perfect funcțională, adică dacă avem programe de calitate pentru toți cercetașii, indiferent de localitatea în care se află ei, dacă avem adulți bine pregătiți, autentici, integri și cu dorință de dezvoltare continuă, atunci următoarele generații de copii și tineri vor fi cei mai minunați cercetași ai tuturor timpurilor. Poate sună un pic naiv și ideal, dar eu zic să visăm un pic și să ne propunem și lucruri mărețe, să fim creativi și deschiși să învățăm în fiecare zi ceva nou. 

Tot în contextul responsabilităților, am primit susținerea colegilor din CD să fiu omul de legătură cu Centrul Scout Nocrich – HC Habermann. Mai multe detalii despre Nocrich sunt aici https://nocrich.scout.ro/en/

Am toată aprecierea pentru echipa de la Nocrich care schimbă mica-mare lume din jurul lor. Pentru mine, ei sunt un exemplu de implicare în comunitate și sprijin reciproc și mă bucur că putem să le fim alături și să îi sprijinim în aventura dezvoltării acestui spațiu deschis pentru cercetași și nu numai. 

Mi-ar plăcea să pot scrie mai multe detalii despre munca în Consiliul Director, astăzi însă nu am așa de multe informații, revenim după întâlnirea de CD. 

Ne pregătim în schimb pentru un training pentru consiliile directoare, cu unul dintre consultanții cercetași de la nivel european și între timp ne pregătim și de întâlnirea Consiliului Director anunțată pentru finalul lunii iunie. Unde, apropo, există deja invitația pe email pentru trimiterea propunerilor și vă recomand să ne scrieți cu orice idee care poate să sprijine cercetășia mai departe. 

Deja au avut loc stagii de formare în țară, față în față, la cererea Centrelor Locale și un stagiu de Diversitate și Incluziune online și a început o nouă serie de formare Woodbadge pentru lideri. Urmează imediat și prima întâlnire de formare a formatorilor pentru Woodbadge și simt deja un vibe pozitiv printre cercetași. Programul Pandemic pentru Patrule 2.0 s-a încheiat cu succes și echipa așteaptă deja feedback-ul tuturor cercetașilor care au participat la program, și partea faină e că programul se dezvoltă printr-un parteneriat cu Kaufland România unde ”Împreună facem bine”.

Mă bucur să văd că ne ieșim ușor ușor din ritmul de pandemie și repunem cercetășia în natură acolo unde își are locul și unde ne simțim cel mai bine. 

Și acestea nu sunt singurele lucruri care se întâmplă în organizație, motiv pentru care vă recomand să urmăriți newsletter-ul nostru săptămânal care vine pe mail și pe toate grupurile de facebook ale organizației. 

Au trecut 10 ani de cât am făcut primul pas către nivelul național al cercetășiei și a fost FUNtastic datorită impactului pe care l-a avut cercetășia asupra tuturor membrilor în acești ani (și vorbim despre mii de copii și tineri și adulți). Mi-aș dori să lucrăm împreună mai departe așa că textul acesta să se încheie cu invitația de a vă gândi la înscrierea în echipele naționale. 

Vreau să vă lansez ideea de a lucra alături de mine la nivel național pe unul din proiectele din planul de lucru în următorii 3 ani. Urmează să se lanseze și înscrieri, am zis să vă las un mic teaser și timp de gândire. 

Eu aș vrea să lucrăm împreună. Tu ce faci în următorii 3 ani? Vrei să ducem cercetășia mai departe împreună?

https://echipenationale.scout.ro/