Este voluntariatul un al doilea job?

Unii aleg un al doilea job de nevoie, alții de plăcere. Deși unii dintre noi îi spunem voluntariat și cumva e la fel de prioritar ca jobul principal.

Fac voluntariat de peste 10 ani și cercetășia a făcut parte din toată viața mea de adult, cu urcușuri și coborâșuri, în roluri diferite, cu burn-out și nevoie de zilele libere, cu dragoste și recunoștință, cu energie și prieteni pentru toată viața. Datorită cercetășiei am ales să lucrez într-un ONG și tot datorită voluntariatului am acumulat atâtea experiențe câte să mă ajute să fac ceea ce fac astăzi și ceea ce îmi place.

M-am trezit recent în mai multe contexte, pusă în fața următoarei întrebări: cum faci să reziști cu un loc de muncă full time într-un rol de management și o poziție voluntară la cercetași într-un rol de decizie?

Răspunsul meu e de multe ori: nu știu. Cred că ține de motivație, prioritizare și dorință de a schimba ceva în mai bine, de a avea un impact în societate, de a face o diferență pe termen lung.

Sunt oameni însă, care privesc voluntariatul ca o bucățică mică din viața lor, un element pentru care dacă există timp și resursă de oferit se oferă, altfel nu neapărat. Încerc să nu judec deciziile oamenilor pentru că înțeleg că viețile noastre sunt diferite, la fel și prioritățile, nevoile, dorințele.

În orice categorie crezi că te-ai încadra, e în regulă. Și îți spun și de ce!

---

Am cunoscut anul trecut un om fantastic care ajută în fiecare zi copii cu nevoi speciale și copii din plasament să aibă parte de înot sau măcar de-o bălăceală, în fiecare săptămână, fără costuri. Mă uimește să văd cu câtă pasiune vorbește despre asta și cât de multă energie și dorință de a face bine există într-un suflet bun, și mă întristează să văd că nu îi e nici lui ușor. Deși ar trebui să fie. Pentru că toată această muncă înseamnă trezit la 4 dimineața, înseamnă ore multe de muncă nu doar în bazin, înseamnă energie consumată, nu doar fizică ci și emoțională, înseamnă timp mai puțin cu familia și cu cei dragi. Și oricât de greu ar fi, se trezește în fiecare dimineață și o ia de la capăt, chiar dacă eu plâng de somn când o dată pe săptămână mă trezesc la 6 dimineața să ne vedem pentru o oră de înot.

Am cunoscut oameni faini care au început să facă voluntariat ca adulți împliniți, cu locuri de muncă full time și cu responsabilitate asupra echipei. Au ales să se implice din dorința de schimba lucrurile în mai bine. Unii au schimbat legi, unii și-au adus cunoștințele și abilitățile în organizații pentru a le ajuta să se dezvolte, să fie mai puternice, să își atingă obiectivele. Au ajuns în câțiva ani să declare că e ca un al doilea job. Pot să înțeleg că e dificil, că e un efort constant și că poate fi copleșitor.

Cunosc la fel de mulți oameni care au ales să se implice doar 2 ore, pe săptămână sau pe lună. Și îi apreciez enorm pentru responsabilitatea cu care privesc timpul lor.

Cred cu tărie că e important să vedem ambele variante de voluntariat ca valide și să le apreciem valoarea amândurora, să mulțumim voluntarului care investește 2 ore pentru întâlnirea cu cercetașii, și voluntarului care își dedică un weekend trimestrial pentru un eveniment sportiv de strângere de fonduri, cât și voluntarului care se implică 15 ore pe săptămână pentru conducerea unei organizații. Fiecare rol e important și necesar pentru bunul mers al lucrurilor.

Mi-ar plăcea să ajungem însă să apreciem rolul de voluntar pentru valoarea pe care o are.

Pentru prima dată în 10 ani am fost nevoită să spun că pentru mai bine de o lună nu pot să mă ocup de nimic ce ține de cercetășie. Și asta a fost una din deciziile dificile din ultima vreme.

Am ratat o întâlnire de Consiliu Director, am ajuns să am peste 50 de mailuri necitite (ceva ce nu se întâmplă niciodată), am ajuns să nu am energie să deschid seara slack-ul și să văd ce se discută. Totul pentru că pentru o lună și ceva locul de muncă a fost prioritatea nr 1 și asta mă solicita mai mult decât am crezut vreodată.

Sunt însă într-o poziție privilegiată în care evenimentele își schimbă uneori data pentru că eu am o întâlnire din voluntariat, importantă, în calendar în septembrie 2023 deși azi e un final de februarie. Pentru că voluntariatul contează acolo unde eu sunt astăzi. Și mi-aș dori cu tărie, și încerc pe cât posibil, să contribui la o schimbare de paradigmă în România în sensul ăsta.

Ce îmi doresc cel mai mult astăzi, în ziua în care sărbătorim cercetășia în întreaga lume, este..

• să schimbăm perspectiva și să oferim voluntarului recunoaștere pentru valoarea pe care o are.
• să ajungem să privim voluntariatul cu aceeași responsabilitate ca locul de muncă.
• și locul de muncă să aprecieze voluntariatul pe care noi în facem și efortul pe care noi îl depunem.
• să conteze cele 10, 20, 30 de ore de voluntariat pe care le facem în 1, 2 sau mai multe săptămâni, și ele să vină cu zile libere de concediu, cu recunoașterea abilităților și certificare oficială a competențelor.

art 52. reg.

În 2021 când am decis să candidez la CD și am scris despre motivația mea (https://florinapauleti.com/2021/02/10/consiliu-director-al-cercetasilor-si-motivatia-mea-de-a-continua), îmi doream să creăm o politică de Adults in Scouting / Adulți în cercetășie, care să ne dea o direcție înspre cum să ne comportăm cu voluntarii adulți, cum să îi sprijinim să vină și să rămână în organizație, să ne simțim cu toții în siguranță la cercetași, scriam despre cum îmi doresc descentralizare și digitalizare, fundraising și simplificarea procedurilor. Îmi mai doream ca programul educativ să fie revizuit și să reușim să susținem mai departe demersurile pentru reorganizarea administrativă, și în mod special îmi doream să avem mai mulți tineri implicați în roluri de decizie. 

Am preluat încă de la început coordonarea pe direcția strategică Calitatea Educației și o parte dintre aceste dorințe ale mele și nevoi ale organizației sunt pe drumul cel bun, altele însă stagnează sau nu am reușit să facem deloc pași în acea direcție. 

Formarea adulților a prins aripi și mă bucur că există interes și dorință pentru a crea un sistem de formare care să fie adaptat fiecărui adult cercetaș, cu sesiuni modulare, cu mentorat și dezvoltare organică și prim ajutor facil pentru toată lumea. Formarea Woodbadge are rezultate foarte bune, însă nu am reușit să ajungem încă la cifrele la care sperăm. Cu următoarea tură de formatori, peste 20 înscriși astăzi pe listă, avem toate șansele să ne apropiem de ceea ce ne-am propus acum câțiva ani. 

Am fost recent în Franța la o formare de formatori într-un sistem Woodbadge, care a avut ca focus dezvoltarea de proiecte pentru voluntarii adulți de la cercetași. Alături de Adi Marton (Jamal) coordonatorul Woodbadge din acest an, am învățat ce înseamnă și cum putem face ca organizația să poată să îndeplinească nu doar nevoile de formare ale adulților, ci toate nevoile adulților la cercetași. Am început acolo să lucrăm la două proiecte mari. O politică internă a Adulților în Cercetășie care să cuprindă informații despre cine sunt adulții, cum putem să îi sprijinim în drumul lor în cercetășie, ce nevoi au ei și ce nevoie are organizația de la ei, cum putem face ca adulții noștri să fie mulțumiți de munca pe care o depun la unitate sau în oricare alt rol. Acest proiect vine din dorința de a oferi fiecărui adult oportunitatea și resursele pentru a fi cea mai bună variantă a sa. Având această politică contribuim la cum privim și tratăm cercetașii adulți astfel încât fiecare dintre ei, și noi, să ne simțim în siguranță, încrezători și pregătiți pentru orice va urma. 

Al doilea proiect este despre un sistem de training complet care să cuprindă formarea într-un calendar anual bine definit, cu program woodbadge pentru lideri și formare de bază pentru voluntarii care nu lucrează cu copii, cu stagii de formare pe domenii specifice și opțiunea de a îți crea propria direcție de formare în organizație în funcție de direcția de dezvoltare personală aleasă.

Proiecte pe care ne propunem să le aducem pe masa Consiliului Director și a Adunării Generale în următorul an.

Safe from Harm a fost și este o necesitate. Chiar dacă Politica SfH va avea nevoie de îmbunătățiri constante, chiar dacă încă nu o avem integrată în Statut și Regulament, deși este o necesitate să facem asta, cu fiecare sesizare care apare mă bucur pentru că înseamnă că Safe from Harm funcționează. Venim în această Adunare Generală din nou cu propuneri de modificări de statut și regulament și cu două documente separate: Politica SfH și Ghidul de proceduri pentru implementarea ei. Am ales să spargem documentul în două și să clarificăm astfel din aspectele menționate la ultimul AG, cât și să fie mult mai ușor să revizuim procedurile în urma experiențelor. 

Am crezut și cred în acest proiect și cred că datorită faptului că am trecut printr-o anchetă sunt și mai convinsă că avem nevoie de acest proiect în organizație. 

Avem nevoie să existe pârghii pe care să le folosim pentru a ne simți în siguranță la cercetași.

Avem nevoie să cunoaștem tipurile de abuz și să învățăm să le recunoaștem.

Avem nevoie să ne îmbunătățim comportamentele personale pentru a sprijinii cercetășia. 

Chiar dacă rezultatul comisiei a fost unul de respingere a sesizării primite împotriva mea, sunt deschisă și îmi doresc să caut metode prin care să-mi îmbunătățesc stilul de comunicare pentru a fi mai departe cea mai bună variantă a mea, pentru mine și pentru cei din jurul meu. 

Reorganizarea administrativă e în lucru (https://consiliuldirector.scout.ro/category/reorg-admin/), de astăzi și până la Adunarea Generală sunt aici să vorbim despre ea, să discutăm despre frici, dacă ele există, să descoperim împreună cum putem să îmbunătățim viitorul administrativ al organizației pentru când vom avea zeci de mii de membri. Chiar dacă nu face parte din calitatea educației, e parte din proiectele pe care eu le susțin și în care mi-am dorit să mă implic pentru a le transforma în realitate. 

Revizuirea pedagogică a făcut câțiva pași mici, importanți, însă mai avem mult de lucru. Aici stăm cel mai prost.

În AG-ul din 2021 votam împreună Politica Educațională, astăzi avem competențele cheie de învățare (cunoștințele, abilități și atitudini potrivite copiilor și tinerilor de astăzi), profilul și nevoile copiilor și tinerilor, respectiv o propunere pentru treptele ramurilor de vârstă. Mai este mult de lucru, acesta fiind și motivul pentru care ne propunem să devină prioritatea organizației pentru următorul an din toate perspectivele posibile. 

Transparență față de organizație. De ce acum?

De când priveam Consiliul Director de pe margine mi-am propus ca atunci când ajung aici să scriu despre tot ce fac și să împărtășesc tot ce se întâmplă. Nu am făcut-o. Din lipsă de timp, de energie sau de înțelegere a importanței comunicării. 

Astăzi scriu pentru a explica că e simplu să spunem că ”această structură a făcut” și cum suntem cu toții împreună în spatele rezultatelor. Realitatea nu e întotdeauna chiar așa și e motivul pentru care lucrurile nu se mișcă în ritmul pe care unii l-am vrea. Nu voi uita prea curând nopțile de lucru pe modificări de statut și regulament cu Sabina și Yeti, nici discuțiile câteodată zilnice cu echipa Safe from Harm, nici eforturile imense de timp și energie depuse de echipa de formatori pentru a livra woodbadge pentru zeci de lideri din țară.

Nu le voi uita pentru că am fost implicată în toate, pentru că echipele noastre de voluntari au nevoie de sprijin, de motivație, de încredere, au nevoie să știe că cineva le susține ideile și îi încurajează să creeze mai departe proiecte cu impact major pentru fiecare din copiii și tinerii cu care lucrăm. Cu siguranță nu am făcut suficient și se simte asta.

Aleg să scriu acum pentru că mă supără și simt cum pierd energie să văd cum ne comportăm atunci când cineva ne arată o altă perspectivă, mai dură, a realității, că preferăm să îi învinovățim pe alții pentru încăpățânarea și neștiința noastră, că ne căutăm scuze constant pentru lipsa de activitate, în loc să ne îndreptăm atenția spre elementele comune care ne-au adus aici și dorința de a face cercetășia un spațiu de învățare și dezvoltare pentru toți membrii ei. 

E util să privim spre viitor și să găsim împreună modalitățile prin care putem face lucrurile mai bine, și mai bune. Eu aleg să susțin publicarea raporturilor de activitate trimestriale ale Consiliului Director și încurajez Adunarea Generală să ceară a fi publicate și cele din trecut. Susțin să fie publicate toate propunerile de decizie cu numele persoanei sau persoanelor care le-au propus și creat. Pentru transparență, pentru claritate.

Din păcate uităm prea des de ce suntem în Consiliul Director și care e rolul nostru în organizație.

Împreună ducem cercetășia mai departe

În 2011, la prima Jamboree organizată în România după niște ani, RoJAM 2011, m-am înscris voluntar în echipa de imagine și comunicare. Aveam 19 ani, puțină experiență și foarte mult entuziasm. Îmi amintesc cele 2 săptămâni de la Săliște când am râs, am plâns, am vrut să plec acasă, m-am bucurat de fiecare zâmbet de pe fețele cercetașilor, am cunoscut oameni minunați și am luat cu mine un pachet de experiențe faine. 

Așa mi-am început călătoria implicării la nivel național și mă bucur că am făcut acest pas. Astăzi cu sprijinul vostru sunt în Consiliul Director și e o onoare să am acest rol în organizație. E unul cu multă responsabilitate, care ne ține constant în priză pentru a lua cele mai bune decizii pentru cercetași, cu cele mai bune intenții în minte și în suflet.

Am ales alături de colegii mei ca rolul meu să fie cel de Coordonator Calitatea Educației, asta și datorită experienței mele din ultimii ani ca formator, ca responsabil regional de formare, respectiv co-coordonator proiect Woodbadge. Calitatea educației este una dintre cele 3 direcții strategice pentru îndeplinirea Viziunii 2023, și are două mari componente: programul educațional pentru copii și tineri și resursele adulte, ambele elemente fiind o bază pentru calitatea programului educativ pe care ne dorim să îl aplicăm în organizației pentru toți copiii și tinerii. 

Pentru mine calitatea educației înseamnă baza cercetășiei. Dacă baza cercetășiei e una perfect funcțională, adică dacă avem programe de calitate pentru toți cercetașii, indiferent de localitatea în care se află ei, dacă avem adulți bine pregătiți, autentici, integri și cu dorință de dezvoltare continuă, atunci următoarele generații de copii și tineri vor fi cei mai minunați cercetași ai tuturor timpurilor. Poate sună un pic naiv și ideal, dar eu zic să visăm un pic și să ne propunem și lucruri mărețe, să fim creativi și deschiși să învățăm în fiecare zi ceva nou. 

Tot în contextul responsabilităților, am primit susținerea colegilor din CD să fiu omul de legătură cu Centrul Scout Nocrich – HC Habermann. Mai multe detalii despre Nocrich sunt aici https://nocrich.scout.ro/en/

Am toată aprecierea pentru echipa de la Nocrich care schimbă mica-mare lume din jurul lor. Pentru mine, ei sunt un exemplu de implicare în comunitate și sprijin reciproc și mă bucur că putem să le fim alături și să îi sprijinim în aventura dezvoltării acestui spațiu deschis pentru cercetași și nu numai. 

Mi-ar plăcea să pot scrie mai multe detalii despre munca în Consiliul Director, astăzi însă nu am așa de multe informații, revenim după întâlnirea de CD. 

Ne pregătim în schimb pentru un training pentru consiliile directoare, cu unul dintre consultanții cercetași de la nivel european și între timp ne pregătim și de întâlnirea Consiliului Director anunțată pentru finalul lunii iunie. Unde, apropo, există deja invitația pe email pentru trimiterea propunerilor și vă recomand să ne scrieți cu orice idee care poate să sprijine cercetășia mai departe. 

Deja au avut loc stagii de formare în țară, față în față, la cererea Centrelor Locale și un stagiu de Diversitate și Incluziune online și a început o nouă serie de formare Woodbadge pentru lideri. Urmează imediat și prima întâlnire de formare a formatorilor pentru Woodbadge și simt deja un vibe pozitiv printre cercetași. Programul Pandemic pentru Patrule 2.0 s-a încheiat cu succes și echipa așteaptă deja feedback-ul tuturor cercetașilor care au participat la program, și partea faină e că programul se dezvoltă printr-un parteneriat cu Kaufland România unde ”Împreună facem bine”.

Mă bucur să văd că ne ieșim ușor ușor din ritmul de pandemie și repunem cercetășia în natură acolo unde își are locul și unde ne simțim cel mai bine. 

Și acestea nu sunt singurele lucruri care se întâmplă în organizație, motiv pentru care vă recomand să urmăriți newsletter-ul nostru săptămânal care vine pe mail și pe toate grupurile de facebook ale organizației. 

Au trecut 10 ani de cât am făcut primul pas către nivelul național al cercetășiei și a fost FUNtastic datorită impactului pe care l-a avut cercetășia asupra tuturor membrilor în acești ani (și vorbim despre mii de copii și tineri și adulți). Mi-aș dori să lucrăm împreună mai departe așa că textul acesta să se încheie cu invitația de a vă gândi la înscrierea în echipele naționale. 

Vreau să vă lansez ideea de a lucra alături de mine la nivel național pe unul din proiectele din planul de lucru în următorii 3 ani. Urmează să se lanseze și înscrieri, am zis să vă las un mic teaser și timp de gândire. 

Eu aș vrea să lucrăm împreună. Tu ce faci în următorii 3 ani? Vrei să ducem cercetășia mai departe împreună?

https://echipenationale.scout.ro/

Consiliul Director al cercetașilor și motivația mea de a continua

Scriam în postarea anterioară că îmi doresc să candidez pentru o poziție în Consiliul Director iar acum revin cu argumentele pentru care vreau să fac acest lucru și cu ideile mele pentru viitor.

La cercetași am învățat ce înseamnă responsabilitatea și care este impactul pe care îl are fiecare acțiune a noastră. Am venit la cercetași în clasa a 11-a printr-o recrutare în liceu și am rămas pentru că am simțit că mi-am găsit locul alături de patrula mea și alături de cercetașii mai vechi pe care îi vedeam ca modele. Odată cu plecarea la facultate și primele stagii de formare am devenit lider pentru eXploratori și am continuat să fiu implicată în cercetășia din Alba Iulia.

Faptul că am locuit în alt oraș decât cel în care activez la cercetași, implicarea în echipe naționale, și ulterior în proiectele de la nivel național, m-au ajutat să înțeleg că într-adevăr un om poate să schimbe lumea, iar o idee bună implementată corect poate să contribuie la dezvoltarea a sute de copii și tineri. Nu a fost evident de la început pentru mine că pot sau că ar fi util să devin formator, ci am fost mai degrabă încurajată să particip la TOT-ul (formarea de formatori) ce tocmai se lansase, cu ideea că ”sigur ți-ar plăcea să faci asta”. Am aflat ulterior că e un domeniu fantastic, am cunoscut o mulțime de formatori de la care am învățat că stagiul pe care îl livrăm formează 20 de lideri în pedagogie sau animație și în același timp prin ei sprijinim dezvoltarea a 200 de copii și tineri. Acest lucru m-a motivat să îmi dedic în continuare timpul în a sprijini organizația în această direcție și astfel să mă implic, de două ori, ca formator la TOT. 

Cred în Viziunea 2023 și îmi doresc să devenim cea mai importantă mișcare educativă de tineret din România, să avem un sistem de management eficace și eficient cât și să devenim relevanți în comunități prin efortul și rezultatele noastre. Îmi doresc să candidez pentru a mă asigura că tinerii și copiii de astăzi pot să aibă parte de experiențe asemănătoare în cercetășie cu ale mele, cu educație de calitate și implicare 100% a liderilor lor. Cred că experiența mea la cercetași și experiența profesională mi-au oferit abilitățile necesare pentru a face acest lucru posibil. 

În ultimii 4 ani am fost implicată activ în dezvoltarea proiectelor din zona COOL (Cercetășie accesibilă și atractivă pentru adulți), perioadă în care am reușit să pornim și să pilotăm câteva proiecte importante pentru viitorul organizației. Am intrat în echipa Woodbadge încă de la început, am avut oportunitatea să învăț de la cercetașii irlandezi (partenerii noștri în proiect) ce înseamnă formarea Woodbadge și cum se desfășoară training-urile în alte organizații și alături de formatorii din echipă am contribuit la dezvoltarea programului de formare Woodbadge (al cărui co-coordonator sunt acum alături de Diana Slabu). În paralel cu acest proiect, am reușit să dezvoltăm zona de e-learning și să avem în platformă câteva cursuri importante care ușurează munca formatorilor și permit transformarea sesiunilor de formare în cursuri practice și sunt utile pentru toți liderii din țară. În plus, mă bucur să văd că și proiectul Safe from Harm ia avânt și se lucrează intens la design și la modul de implementare.

Spun lucrurile astea pentru că îmi doresc ca aceste proiecte (și nu doar acestea) din planul actual să continue și să fie implementate cu succes pentru că au un impact pozitiv în organizație și ne ajută pe fiecare dintre noi să devenim lideri mai buni. Și sunt un pas important înainte de a putea vorbi de recrutare de lideri. Pentru că primul pas înainte de a face recrutare de adulți (fie ei cercetași peste 18 ani, foști cercetași sau pur și simplu oameni care nu fac parte încă din organizație) e să ne asigurăm că avem capacitatea de a-i forma și a-i integra în organizație.

Propun să vorbim de retenție și mai apoi de recrutare. Și cred că acest lucru e valabil și la nivelul cercetașilor. E necesar să ne implicăm în creșterea retenției tinerilor la cercetași, prin crearea de programe potrivite generațiilor lor, în care implicarea în comunitate e prioritară, alături de implicarea civică. Îmi doresc să încurajăm tinerii să se implice în structuri decizionale la nivel local cât și în proiecte naționale dezvoltate cu și pentru ei, cu un program de mentorat și suport din partea adulților. 

În septembrie am făcut 12 ani de când am intrat în organizație și astăzi sunt Șef de Centru Local. Vreau să văd cât mai mulți tineri cercetași peste 10 ani implicați în structurile decizionale ale Centrelor lor Locale. Ca să ajungem însă acolo e nevoie să avem un program îmbunătățit și uniform (cu o aceeași calitate a educației indiferent de mediu – urban mare, urban mic sau rural) pentru toate ramurile de vârstă, ușor de implementat și de urmărit. Astfel încât la final de an să putem face o evaluare a muncii noastre și a progresului fiecărui cercetaș. 

Îmi doresc să investim mai mult în ușurarea procedurilor și descentralizarea lucrurilor, digitalizare și ce numesc inginerii, automatizarea proceselor. Cred că tabelele excel sunt minunate, însă nu sunt suficiente. Am testat, chiar la cercetași, ce înseamnă donații de la persoane fizice și mă bucur că am reușit alături de echipa TECH să creăm într-o lună de zile o platformă care să ne permită strângerea de fonduri prin 2 click-uri (poate 3) – fonduri pe care organizația le investește acum în susținerea programelor și dezvoltarea lor.

Îmi doresc să creștem ca organizație, să învățăm să facem mai mult fundraising la nivel local, să avem echipe specializate la nivel național care să sprijine sustenabil organizația și să reușim să avem platforme interne care să ne simplifice munca. Cum ar fi să putem urmări în soft sistemul de progres al tuturor cercetașilor din Centrul nostru Local? Am putea fi mult mai eficienți în gestionarea situațiilor care apar la nivel local și am putea evalua mult mai repede unde e nevoie să investim mai multe resurse. 

Vreau să ne îndreptăm spre o cercetășie activă în fiecare comunitate. O cercetășie în care știm cine sunt copiii din Centrul nostru Local, că îi cunoaștem personal pe toți, că avem în vedere progresul lor personal și că avem o relație cu părinții lor. Dacă reușim să facem lucrul ăsta, putem avea o comunitate întreagă în spate care să ne ajute local să ne dezvoltăm. 

Pentru că nu e suficient să avem o imagine națională, cercetășia adevărată se întâmplă acolo acasă, la sediu la noi în localitate unde am văzut trecând generație după generație. 

Îmi doresc ca în 6 ani, dacă vom întreba 100 de oameni pe stradă, orice stradă, dacă au auzit de cercetași, răspunsul lor să fie “da” și să știe exact cine suntem și ce facem.

Cercetășie în pandemie

Candidez în Consiliul Director

Îmi doresc de niște luni de zile să scriu despre intenția mea de a candida, pentru că îmi doresc să vorbesc cu cât mai mulți lideri din țară și să pot răspunde la cât mai multe întrebări în timpul pe care îl mai avem la dispoziție, și pentru că îmi doresc să știu cine mai are această intenție, că mi-ar plăcea să știu că nu voi fi singura care candidează 😀

Dragă cititor, te anunț de pe acum că nu vei găsi, încă, în acest articol candidatura mea oficială. Dar sper că va fi un prim pas spre o discuție despre ce ne dorim să facem mai departe în cercetășie.

By Ioana Han

Așa pe scurt, ca prezentare, viața mea la cercetași a început la 17 ani și țin minte și acum momentul în care am fost întrebată dacă vreau să devin lider. Nici nu îmi imaginasem până atunci că aș putea fi adultul responsabil care își pune ampreta în dezvoltarea cercetășiei din România.

Au trecut niște ani de atunci și ce mi-am propus încă de la început este să am grijă să fac lucrurile într-o ordine pe care eu am considerat-o potrivită. Și cred că am și reușit să mă țin de asta.

Am fost la primul meu stagiu de pedagogie în 2010 și vreo doi an de zile am activat ca ajutor de lider. Am refuzat să îmi depun promisiunea de lider în primul an de experiență pentru că patrula mea nu era în camp și a fost cea mai grea decizie pe care am luat-o la cercetași de atunci și până astăzi (e greu să spui nu la ceva ce îți dorești fantastic de mult și știi că meriți). Am dat o mână de ajutor la promovarea cercetășiei în Alba Iulia, asta se întâmpla în 2013 când am devenit Păstrător al Amintirilor, iar un an mai târziu am candidat în Consiliul Centrului Local. Am participat la TOT în 2015 și am devenit formator în organizație. La scurt timp am devenit parte din echipa Woodbadge și cu sprijinul Dianei, co-coordonator al proiectului. În 2018 am fost aleasă Șef de Centru Local.

Acum fac un pas mai departe și intenționez să candidez în Consiliu Director (și cu sprijinul vostru poate chiar voi fi în CD) pentru că îmi doresc ca cercetășia să se dezvolte, să fie relevantă pentru tineri și să devină cea mai mare mișcare de tineret din România. Și cred cu tărie că pot să ajut să ne ducem viziunea la îndeplinire și să ajungem acolo unde visăm.

Îmi doresc să duc la îndeplinire visele noastre, cu o echipă. Una pe care astăzi încă nu o cunosc.

Așa că, dacă vrei să fim colegi de CD, să ne încurajăm în fața Adunării Generale atunci când urmează să ne prezentăm oficial (fie cum o fi, online sau offline).. te invit să scrii ceva despre asta, că mă simt ușor singură în această aventură. Dacă nu știi încă ce vrei să faci mai departe în cercetășie și ești interesat/ă de subiect, urmează o discuție online cu actualul consiliul – Ask me anything la care te invit să participi și te poți înscrie astăzi.

In Prague like at home

Tot am încercat să îmi găsesc niște timp să povestesc despre lucrurile frumoase din Praga, despre ce am făcut, ce am văzut și ce am învățat. Pe scurt, în Aprilie 2016 am aplicat la un eveniment dedicat promovarii cercetășiei și comunicării, la Praga. Și pentru că nu mai fusesem niciodată acolo, atunci când ne-am cumpărat biletele de transport am ales o variantă care să ne ofere aproape 48 de ore de plimbare prin oraș. Așa am ajuns să vedem frumusețile din Praga, un oraș care acum îmi este tare drag.