Tot am încercat să îmi găsesc niște timp să povestesc despre lucrurile frumoase din Praga, despre ce am făcut, ce am văzut și ce am învățat. Pe scurt, în Aprilie 2016 am aplicat la un eveniment dedicat promovarii cercetășiei și comunicării, la Praga. Și pentru că nu mai fusesem niciodată acolo, atunci când ne-am cumpărat biletele de transport am ales o variantă care să ne ofere aproape 48 de ore de plimbare prin oraș. Așa am ajuns să vedem frumusețile din Praga, un oraș care acum îmi este tare drag.
Plecarea a fost la 1 noaptea din Cluj, spre Oradea, cu trecere prin Budapesta unde am avut de așteptat mai bine de o oră până la Student Bus, cel care avea să ne ducă la Praga. Un drum destul de lung și obositor, mai ales că am prins o ora de pauză în Budapesta chiar la 6 dimineața. Ne-am decis însă să nu irosim acele ore de așteptare, și ne-am plimbat puțin prin parcul alăturat și ne-am împrietenit cu niște tinere australience care plecau spre Viena în vacanță.
Am ajuns în Praga dupămasa, din păcate atunci când e cel mai aglomerat în oraș. Student Bus însă e cel mai cool mijloc de transport ieftin în Europa – internet de la intrarea în Cehia, cafea din partea casei și orice altă răcoritoare sau de ronțăit la îndemână. Plus un ecran pe scaunul din față cu filme și jocuri, radio, muzică și desene pentru a trece timpul mai ușor. De la autogară însă până la cazarea pe care ne-o rezervasem nu a fost mult. Am avut norocul să găsim un hostel ieftin în centru, care s-a dovedit a fi perfect pentru noi. Cu harta în mână și rucsacul în spate, ca niște cercetași adevărați, am luat-o la pas spre centrul orașului. Ne-am învârtit puțin în cerc, am ocolit un pic cam mult, însă am reușit să ajungem în timp util la cazare, numai bine să putem plănui o ieșire de seară pentru a descoperii orașul.
Am luat-o ușor la pas. Încă nu se întunecase de tot afară și vremea era destul de plăcută. Avem deja niște obiective turistice în minte și câteva locuri pe care ne doream să le vizităm. Planul pe acea seară a fost însă să ne obișnuim puțin cu orașul, să vedem care sunt distanțele pentru a găsi cea mai bună variantă pentru următoarea zi când aveam să vizităm tot.
Am ajuns rapid în centru, chiar pe bulevard. Câteva notițe legate de unde suntem exact, muzeul din spatele nostru, statuia din față și bulevardul care duce spre centrul vechi. Notate toate în minte pentru a ști cum să ajungem mai apoi acasă.
Ajunse în centrul vechi, primul lucru pe care l-am observat a fost mulțimea de turiști care aștepta în fața bisericii, ca ceasul să bată ora fixă. Am decis să nu așteptăm prea mult, ci să încercăm să descoperim cât mai multe și să ne bucurăm de priveliște. Așa că ne-am urcat în turnul bisericii, care e deschis și noaptea, până târziu.
Ne-am distrat atunci când am auzit oameni vorbind în română, mai ales de cei care ne auzeau râzând și chicotind, iar apoi ne întrebau dacă putem să le facem și lor o poză 😀 Un pic obosite, am decis să nu pierdem prea mult timp. Ne-am bucurat de priveliște, am făcut poze din toate unghiurile și la ora 9 fix, dacă mai țin bine minte, eram jos și așteptam să vedem ceasul care avea să sune. Noi și probabil cel puțin încă 100 de turiști. Nu am 
mai stat mult în oraș, am luat doar ceva rapid de mâncare și am plecat spre
hostel. Planul era să fim cât mai odihnite pentru a doua zi. Dar nu înainte să decidem că ar fi bună o bere, așa de seară, să dormim mai bine. Mergând pe bulevard și căutând un pub cât mai drăgut, am dat de niște trenulețe într-o vitrină. Imediat mi-am amintit de poveștile prietenilor mei cu un pub unde te servește cu
trenulețul direct la masă. M-am bucurat că am găsit acest loc, chiar și din întâmplare, așa că am intrat și ne-am distrat ca niște turiști adevărați, cu poze și filmări.
Oricât am sperat ca a doua zi să fie frumos, la trezire am descoperit că plouă. Deja ne și imaginam cum o să ne plimbăm o zi întreagă pe ploaie prin Praga. Dar norocul nostru că nu ne-am descurajat. Am luat micul dejun și am pornit la plimbare, cu un prim pit-stop la o cafenea în apropiere.
Se zice că după o cafea bună totul se rezolvă mai ușor. La fel am pățit și noi. A ieșit soarele și am plecat spre aventură. Aveam deja câteva locuri pe care ne doream să le vedem.
Ne-am îndreptat către clădirea care dansează, și unde evident că am dansat și noi, un pic de balet. Am ales să scurtăm drumul din centru până acolo, așa că am descoperit tot felul de străduțe înguste și drăguțe, clădiri vechi cu tot felul de coloane și geamuri frumoase.
Planul era ca de aici, să mergem pe malul râului și să trecem renumitul Pod Carol.
Podul Carol era plin de oameni, nu îmi dau seama cum am reușit să ne facem poze fără să ne intre cineva în cadru.
Cu un pic de shopping de sezon, o brățară cadou pentru prietenii și un concert interesant la mijlocul podului, am trecut pe partea cealaltă a orașului.
Era aproape amiază și deja ne era destul de foame. Deși decisesem să încercăm să gustăm cât mai mult din preparatele tradiționale, am ajuns să mânăm la MC. Pe sistemul ieftin și bun, internet la discreție și puțin timp de pierdut la masă. S-a dovedit a fi o alegere bună, pentru că am reușit să mânăm rapid și am avut astfel mai mult timp de pierdut prin oraș, având în vedere că la 6 dupămasa trebuia să fim la pensiunea unde eram cazate odată cu evenimentul care avea să înceapă. Acela despre imaginea cercetășiei de care vă spuneam la început.
Un loc unde ne doream musai să intrăm, și pe care l-am recomandat ulterior și prietenilor noștri cercetași, a fost Mirror maze and Caleidoscopic Cinema, un super muzeu cu oglinzi și tot felul de chestii mișto, unde am stat mai bine de o oră. Ne-am pierdut printre oglinzi, ne-am făcut o groază de poze mai mult sau mai puțin bune. Cred că e bine de știut că a fost pentru prima dată când m-am jucat cu un aparat foto și mi-a luat puțin până să mă obișnuiesc.
Nu mai era mult timp, așa că ne-am întreptat spre hostel și de acolo către capătul opus al orașului.
Vă dați seama că am ajuns chiar la limită, cu 5 minute înainte de începerea evenimentului. Însă primul lucru pe care am reușit să îl facem a fost să ne împrietenim cu lumea și să le povestim toate lucrurile awesome pe care le-am făcut sau le-am văzut în Praga.
Florina Pauleti 
