O zi frumoasă începe cu o cafea dimineața

Sunt sigură că nu sunt singura în situația asta. Am terminat facultatea, și deși sunt în continuare studentă la master am ajuns să locuiesc, preventiv, acasă, într-un oraș care momentan, la prima vedere, stă destul de prost pe partea de deschidere socială. Câteodată mă întreb ce fac în Alba Iulia tinerii din Alba Iulia. Unde merg seara? Există evenimente culturale de care eu nu știu? Mi-ar plăcea ca orașul nostru să aibă concerte indoor la care să poți merge liniștit să asculți muzică bună, conferințe pe diverse teme și evenimente de calitate. Dacă sunt și nu știu eu, vă rog sa ma trageți de mânuță, chiar mi-aș dori să particip. (more…)

stories are meant to be told

Cred că în viața fiecăruia dintre noi există cel puțin o zi despre care zicem că a fost perfectă, din toate punctele de vedere. Am avut și eu o astfel de zi, acum ceva vreme, pe final de sesiune.

Înainte de ultimul examen, cam în perioada când nu mai are nimeni chef de învățat, când terasele sunt pline tot timpul, și colegele mele de cameră erau dispărute pe la casele lor..s-a întâmplat minunea. Toată treaba a început de dimineață de la prima ora (adică pe la 9, prima ora pentru mine în perioada respectivă :D) când am vazut un mesaj primit pe facebook care îmi zicea că sunt fericitul câștigător al unei invitații la un super concert într-un local nu tocmai select din Cluj. Sayy whaaat??  Evident, toate bune și frumoase, m-am informat puțin despre cât de sigura e treaba, despre cum ajung acolo, carei schema….și pam pam, deși nu era în plan mersul la un concert cu 4 zile înainte de examen, am zis ca nu se poate să ratez asa ceva. Și bine am facut...

Eu super fericită că am câștigat o super invitație dublă la un concert metalcore m-am dus la scoală să ma interesez de cereri de tot felu pe la secretariat. Și în timp ce imi stresam prietenii cântându-le ”Mergem la concerT!” primesc un telefon cum că mi-am trecut examenul restant din anul 1. Și mai mare fericirea pe capul meu. Asta trebuia chiar sărbătorită. Ceea ce am și făcut defapt cand am mers pe piezisă.

După sărbătoriri și felicitari și alte cântecele drăguțe …încep pregătirile de ieșit în oraș. Dar cu cine să merg? (invitația era dublă, prieteni sunt câți vrem, dar era sesiune, și concertul metalcore..deci totul a devenit brusc, mai dificil) după câteva telefoane și multă insistență, draga mea Simonel a facut un efort magic și a reușit să ajungă la concert, și chiar în timp util.  Eu în schimb, gata de mers la concert, și după niște explicații despre cum să ajung la ceva bloc rotund în mărăști..am ajuns în super limuzina celor de la Diamonds are Forever. Bine, poate nu e chiar o limuzină, dar eu ca și  special guest la un așa eveniment nu putem merge așa..oricum. Băieții au fost foarte draguți, mi-au arătat studioul, acolo unde se întâmplă toată magia, iar de acolo la concert unde evident ne-am rupt în primul rând. Așteptăm cu nerăbdare dvd-ul cu filmarea concertului (căci pentru asta am fost) și mulțumim trupei Diamonds are Forever pentru invitații și lui Cristi și Andrei pentru tura cu mașina …Ce pot să mai zic? Baftă băieți, să ne mai vedem și la alte concerte nu doar la Cluj, ci prin toată țara.

Bei, Gândești putin!

Astăzi am auzit și eu de campania desfășurată de o gașcă de studenți de la FSPAC Publicitate, anul I. Ideea lor mi s-a părut foarte interesată, în primul rând pentru că nu e orice campanie. Nu îți zice nimeni să nu bei alcool, ci îți explică doar efectele negative și riscurile pe care le implică.

Ce au făcut ei mai exact? Au fost la Liceul Teoretic Avram Iancu din Cluj, la clasele a 9-a și a 10-a, unde au oferit o gamă largă de informații despre riscurile pe termen lung pe care le implică consumul de alcool înainte de vârsta legală. ”Informația a fost gândită în așa fel încât să combată ideile eronate pe care elevii le au despre alcool și efectele acestuia, idei care îi determină să se expună la comportamente de risc, dar și să îi surprindă prin noutatea acesteia și cadrul prietenos în care a fost prezentată. (am introdus elemente de neuro-anatomie for dummies și povestioare targico-comice despre lucruri stupide pe care le fac oamenii la beție, de exemplu.)” povestesc membrii campaniei.

Reacțiile elevilor au fost zic eu de așteptat. Ideea li s-a părut interesantă. Poate pentru prima dată li s-a prezentat acest subiect pe înțelesul lor, și cu siguranță nimeni nu le-a zis stop consumului de alcool. Iar partea cea mai bună? cei care au mers acolo să le prezinte sunt doar cu câțiva ani mai mari ca ei.

Pe scurt, campania a fost un succes. Eu le urez ca pe viitor să mai facă campanii de genul acesta, poate și ceva mai mari. Potențial cu siguranță au.

Nu-ti lăsa ideile să se stingă!.

Eu, Tu și Restul lumii

Pe vremea când ne trimiteam scrisori unii altora, majoritatea începeau cu expresia: ”ce mult timp a trecut de când nu ți-am mai scris”(sau alte fraze destul de asemănătoare). Cam așa începe și post-ul meu de astăzi.

A trecut atâta timp de când nu am mai scris nimica. Mai exact din sesiunea trecuta. Și asta e de mult. Ce am mai făcut?? Pai, ultimele evenimente pe care mi le amintesc sunt din preajma vacanței de Paști. Asta pentru că sunt ceva mai importante.

Undeva pe la final de martie, am ajuns în sfârșit la Râpa Roșie. Cam de pe vremea când eram la explo, tot ziceam că trebuie să ajung acolo. Uite că s-a întâmplat. Deși plănuiam să fie o ieșire a exploratorilor, ne-am trezit dimineața  în fața autobuzului 3 lideri și un explorator, iar mai târziu s-au alăturat grupului nostru alți lideri și seniori. Ieșirea a fost însă productivă. Am avut parte de o vreme superbă, ne-am mai mișcat din casă, am povestit, am auzit o groază de povești de demult, și nu în ultimul rând ne-am bucurat de o priveliște….fără cuvinte. Poze puteți vedea de la Andra, Yeti și Cristina. Enjoy. (Pozele mele sunt undeva ascunse prin calculator. Sper sa dau de ele și le voi publica)

Vacanța de Paști s-a dovedit foarte lungă și relaxantă. Am avut o săptămână în plus de vacanță, de care m-am bucurat venind acasă, la Alba. Am avut meci de fotbal între seniori și lideri, am avut ședință de consiliu și am fost prea plantă ca să merg la Salină și la Hunedoara. (pentru poze și experiența altora click aici și aici)

Și a mai fost un moment important în viața noastră. Mini-vacanța de 1 mai, pentru noi, la Gârda Seacă, viitoarea locație de camp. Pentru cei care nu știu, se află undeva aproape de Casa de Piatră, Padiș, adică în Apuseni. În cele 4 zile, am fost la Scărișoara, la peștera de sub Zgurăști, la peștera Poarta lui Ionele, izbucul Tăuz și Coiba Mare. Am făcut de mîncare, am cântat, ne-am jucat, ne-am simțit bine. A și să nu uităm, am denumit peșteri și un izbuc:D. Mai multe detalii pe albascout.ro.

Ce fac acuma??

E simplu. Ne pregătim de Festivalul Luminii. Detalii în curand.

xoxo, pitic

 

 

Activități noi în sesiune

Anul 2011 a fost un an plin din punct de vedere cercetășesc. Am avut evenimentul național RoJAM, un camp internațioanl în Austria, dar și unul de centru local (mai multe aici), iar toamna s-a încheiat ca de obicei cu Festivalul Național Unitate și Prietenie, ajuns la ediția a 14-a.

Am avut parte de tot felu de experiențe și am încercat o grămadă de lucruri noi, dar nu despre asta o să vă povestesc astăzi. După atâta agitație de un an de zile, am avut nevoie de o pauză, de la tot ce înseamnă cercetășie. Bine poate nu chiar de la tot, însă recunosc că m-am detașat. Dar, cum omul în sesiune își găsește tot felul de noi activități, am început o nouă acțiune la nivel de patrulă.

Pentru că au fost mici probleme la nivel de patrulă, unii au trecut la seniori, apoi nu a mai fost implicare, au urmat noi recrutări, iar acum am ajuns la o medie de 7 exploratori dornici de noi experiențe. E sesiune și timpul alocat pentru cercetași e inevitabil mai mic, m-am gândit la o mică activitate care poate fi făcută de departe. Cu ajutorul telefonului mobil și a nenumăratelor mesaje pe care nu le folosesc niciodată, am început o nouă acțiune pentru a menține legătura cu patrula.  Astefel, periodic, exploratorii mei primesc câte un mesaj cu un citat motivațional sau o mică provocare, la care nu sunt obligați să răspundă, nici măcar să realizeze provocarea. Tot ce trebuie să facă e să se gândească ele, iar dacă li se pare interesantă să facă ceva în privința asta.

Chiar de la început, când le-am descris ceea ce urma să fac am primit un feedback pozitiv din partea lor, care trebuie să recunosc ma încurajat. Astfel că am ajuns la 5 mesaje (RGP ziceți voi dacă e mai mult), în care au primit 2 provocări și restul citate. Personal sper să învețe ceva din ceea ce le trimit, eu sigur rețin câte ceva.

N-ai de ce să urăști diminețile. Nu uita că o dimineață e întotdeauna un nou început. Începutul unei zile cu posibilități infinite”. (Motivonti.ro)

P.S. Avem nevoie de o poză de patrulă.