Îmi pun un pic problema că sunt persoana care comentează la articolele publice ale altor oameni, mai ales ale prietenilor mei, însă eu nu am mai publicat nimic de foarte multă vreme. Presupun că sunt puțin, ipocrită poate e un cuvânt prea mare pentru asta, răutăcioasă, pentru că atrag atenția oamenilor din jurul meu cu privire la acest aspect, dar consider important că atunci când publici ceva, fie pe un blog personal, fie pe un site, să încerci să transmiți oamenilor un mesaj. Oricare ar fi acel mesaj. Fie că încerci să îi motivezi, să îi inspiri, să le oferi opinia ta, să încerci să îi convingi de ceva sau pur și simplu să povestești o întâmplare sau o aventură, cred că e necesar să spui ce ai învățat tu din asta, cum te-a ajutat pe tine și ce poți să faci pe viitor. Altfel, e să fie!
Tag: motivatie
Piticul din poveste
Nu multă lume știe de unde vine piticul, de ce imi place atât de mult sau de ce mi se zice și pitic.. Povestea a început acum ceva ani…
Eu am o soră. E mai mare decât mine. Cam cu 3 ani și jumate, poate chiar mai bine un pic. Probabil că deja se înțelege, adică e destul de evident că am fost parte din viața ei de liceu..ieșeam foarte mult cu ea și prietenii ei..de aici și faptul că întotdeauna eram cea mai mică din gașcă. Aici a început totul. Apoi am ajuns la cercetași. Când mi s-a propus să devin lider, mi-am dat seama că sunt cea mai mică. Și nu mă refer la înățime, ci la vârstă.Așa că draga mea surioară a început să îmi zică pitic.
Cam în vremea în care eram la început de cercetășie, am prins ceva desene drăgute la tv cu elefanți. Awaa..da..elefanței. Îmi amintesc și acum faza din film: era mama elefant și cu copilul elefănțel și copilul era foarte trist că el vrea sa fie mare. Și își tot întreba mama când o să crească și el mare. Și atunci răspunsul mamei a fost: Pitic, durează mult până crești mare !
De ce povestea? De ce acum? Pentru că azi e ziua copilului. E ziua noastră a tuturor. E ziua tuturor piticilor din lume! Să creștem mari (dar să rămânem mici), să avem parte de o zi frumoasă, fie ea și cu ploaie. Să ne bucurăm de fiecare moment al copilăriei noastre. La multi ani!
Festivalul Luminii Alba Iulia 2012
Astazi va avea loc pentru a 3-a oara Festivalul Luminii la Alba Iulia. Asteptam și de această data pe toată lumea să ”redescopere frumusetea lucrurilor mărunte” alături de Cercetașii României.
Festivalul se va desfășura în 23 de locații din țară, simultan… probabil toți cercetașii din țară speră acum să țină vremea bună până după ora 23:30. Aș da mult mai multe detalii, dar nu vreau să stric supriza. Va aștept să descoperiți chiar voi ce înseamna Festivalul Luminii, ce înțelegem prin lucruri mărunte, să vă bucurați de 2 ore de relaxare într-o ambianță plăcută, alături de prieteni, de familie, sau alături de noi. Vă așteptăm cu drag în zona Obelisc-Porțile Cetății.
În cazul în care nu ajungeți, vom posta poze chiar în timpul Festivalului pe pagina noastră de facebook, iar în zilele ce urmează vom scrie despre cum a fost pe site-ul albascout.ro
O zi frumoasă. xoxo. pitic
Activități noi în sesiune
Anul 2011 a fost un an plin din punct de vedere cercetășesc. Am avut evenimentul național RoJAM, un camp internațioanl în Austria, dar și unul de centru local (mai multe aici), iar toamna s-a încheiat ca de obicei cu Festivalul Național Unitate și Prietenie, ajuns la ediția a 14-a.
Am avut parte de tot felu de experiențe și am încercat o grămadă de lucruri noi, dar nu despre asta o să vă povestesc astăzi. După atâta agitație de un an de zile, am avut nevoie de o pauză, de la tot ce înseamnă cercetășie. Bine poate nu chiar de la tot, însă recunosc că m-am detașat. Dar, cum omul în sesiune își găsește tot felul de noi activități, am început o nouă acțiune la nivel de patrulă.
Pentru că au fost mici probleme la nivel de patrulă, unii au trecut la seniori, apoi nu a mai fost implicare, au urmat noi recrutări, iar acum am ajuns la o medie de 7 exploratori dornici de noi experiențe. E sesiune și timpul alocat pentru cercetași e inevitabil mai mic, m-am gândit la o mică activitate care poate fi făcută de departe. Cu ajutorul telefonului mobil și a nenumăratelor mesaje pe care nu le folosesc niciodată, am început o nouă acțiune pentru a menține legătura cu patrula. Astefel, periodic, exploratorii mei primesc câte un mesaj cu un citat motivațional sau o mică provocare, la care nu sunt obligați să răspundă, nici măcar să realizeze provocarea. Tot ce trebuie să facă e să se gândească ele, iar dacă li se pare interesantă să facă ceva în privința asta.
Chiar de la început, când le-am descris ceea ce urma să fac am primit un feedback pozitiv din partea lor, care trebuie să recunosc ma încurajat. Astfel că am ajuns la 5 mesaje (RGP ziceți voi dacă e mai mult), în care au primit 2 provocări și restul citate. Personal sper să învețe ceva din ceea ce le trimit, eu sigur rețin câte ceva.
”N-ai de ce să urăști diminețile. Nu uita că o dimineață e întotdeauna un nou început. Începutul unei zile cu posibilități infinite”. (Motivonti.ro)
P.S. Avem nevoie de o poză de patrulă.
Îmi e dor să scriu…pentru mine
Dacă îmi zicea cineva acum un an de zile că îmi va fi dor să scriu, nu l-aș fi crezut, nici nu l-aș fi băgat în seamă. Acum însă, îi simt lipsa. Îmi e dor să scriu, să îmi vină idei trăznite și să le notez pe foaie și să le citesc și recitesc la infinit. Îmi e dor să îmi văd articolele pe internet sau în ziare.
Constat că tot mai rar îmi găsesc timp să fac lucruri care îmi plac, care mă fac fericită.
Astăzi mi-am amintit de cum am început să scriu câte o frază pe motivant.ro , cum mă emoționam când cineva îmi lăsa un comentariu. Apoi am început să scriu pe blog, pe alte site-uri, mi-am citit articolele în ziare, iar apoi am avut chiar propriul meu ziar(Jurnal de camp). În mai puțin de un an de zile am învățat să scriu articole de presă, cum se face scriptul unui film, dar și ce înseamnă să fi criticată pentru un cuvânt scris greșit.
Ce să zic…Îmi e dor să scriu pentru mine.
“One and only“- Adele
Sinceră să fiu nu știu cine este această Adele, însă piesele ei sunt superbe, iar vocea ei e extraordinară. Am primit această piesă de aproape o săptămână și de atunci o ascult în fiecare zi, de câte ori e posibil.
Mulțumesc celui care mi-a spus să o ascult, apreciez gestul, pentru că știu că e cu dedicație. Thank you again:)
Florina Pauleti 