Scriam în postarea anterioară că îmi doresc să candidez pentru o poziție în Consiliul Director iar acum revin cu argumentele pentru care vreau să fac acest lucru și cu ideile mele pentru viitor.
La cercetași am învățat ce înseamnă responsabilitatea și care este impactul pe care îl are fiecare acțiune a noastră. Am venit la cercetași în clasa a 11-a printr-o recrutare în liceu și am rămas pentru că am simțit că mi-am găsit locul alături de patrula mea și alături de cercetașii mai vechi pe care îi vedeam ca modele. Odată cu plecarea la facultate și primele stagii de formare am devenit lider pentru eXploratori și am continuat să fiu implicată în cercetășia din Alba Iulia.
Faptul că am locuit în alt oraș decât cel în care activez la cercetași, implicarea în echipe naționale, și ulterior în proiectele de la nivel național, m-au ajutat să înțeleg că într-adevăr un om poate să schimbe lumea, iar o idee bună implementată corect poate să contribuie la dezvoltarea a sute de copii și tineri. Nu a fost evident de la început pentru mine că pot sau că ar fi util să devin formator, ci am fost mai degrabă încurajată să particip la TOT-ul (formarea de formatori) ce tocmai se lansase, cu ideea că ”sigur ți-ar plăcea să faci asta”. Am aflat ulterior că e un domeniu fantastic, am cunoscut o mulțime de formatori de la care am învățat că stagiul pe care îl livrăm formează 20 de lideri în pedagogie sau animație și în același timp prin ei sprijinim dezvoltarea a 200 de copii și tineri. Acest lucru m-a motivat să îmi dedic în continuare timpul în a sprijini organizația în această direcție și astfel să mă implic, de două ori, ca formator la TOT.
Cred în Viziunea 2023 și îmi doresc să devenim cea mai importantă mișcare educativă de tineret din România, să avem un sistem de management eficace și eficient cât și să devenim relevanți în comunități prin efortul și rezultatele noastre. Îmi doresc să candidez pentru a mă asigura că tinerii și copiii de astăzi pot să aibă parte de experiențe asemănătoare în cercetășie cu ale mele, cu educație de calitate și implicare 100% a liderilor lor. Cred că experiența mea la cercetași și experiența profesională mi-au oferit abilitățile necesare pentru a face acest lucru posibil.
În ultimii 4 ani am fost implicată activ în dezvoltarea proiectelor din zona COOL (Cercetășie accesibilă și atractivă pentru adulți), perioadă în care am reușit să pornim și să pilotăm câteva proiecte importante pentru viitorul organizației. Am intrat în echipa Woodbadge încă de la început, am avut oportunitatea să învăț de la cercetașii irlandezi (partenerii noștri în proiect) ce înseamnă formarea Woodbadge și cum se desfășoară training-urile în alte organizații și alături de formatorii din echipă am contribuit la dezvoltarea programului de formare Woodbadge (al cărui co-coordonator sunt acum alături de Diana Slabu). În paralel cu acest proiect, am reușit să dezvoltăm zona de e-learning și să avem în platformă câteva cursuri importante care ușurează munca formatorilor și permit transformarea sesiunilor de formare în cursuri practice și sunt utile pentru toți liderii din țară. În plus, mă bucur să văd că și proiectul Safe from Harm ia avânt și se lucrează intens la design și la modul de implementare.
Spun lucrurile astea pentru că îmi doresc ca aceste proiecte (și nu doar acestea) din planul actual să continue și să fie implementate cu succes pentru că au un impact pozitiv în organizație și ne ajută pe fiecare dintre noi să devenim lideri mai buni. Și sunt un pas important înainte de a putea vorbi de recrutare de lideri. Pentru că primul pas înainte de a face recrutare de adulți (fie ei cercetași peste 18 ani, foști cercetași sau pur și simplu oameni care nu fac parte încă din organizație) e să ne asigurăm că avem capacitatea de a-i forma și a-i integra în organizație.
Propun să vorbim de retenție și mai apoi de recrutare. Și cred că acest lucru e valabil și la nivelul cercetașilor. E necesar să ne implicăm în creșterea retenției tinerilor la cercetași, prin crearea de programe potrivite generațiilor lor, în care implicarea în comunitate e prioritară, alături de implicarea civică. Îmi doresc să încurajăm tinerii să se implice în structuri decizionale la nivel local cât și în proiecte naționale dezvoltate cu și pentru ei, cu un program de mentorat și suport din partea adulților.
În septembrie am făcut 12 ani de când am intrat în organizație și astăzi sunt Șef de Centru Local. Vreau să văd cât mai mulți tineri cercetași peste 10 ani implicați în structurile decizionale ale Centrelor lor Locale. Ca să ajungem însă acolo e nevoie să avem un program îmbunătățit și uniform (cu o aceeași calitate a educației indiferent de mediu – urban mare, urban mic sau rural) pentru toate ramurile de vârstă, ușor de implementat și de urmărit. Astfel încât la final de an să putem face o evaluare a muncii noastre și a progresului fiecărui cercetaș.
Îmi doresc să investim mai mult în ușurarea procedurilor și descentralizarea lucrurilor, digitalizare și ce numesc inginerii, automatizarea proceselor. Cred că tabelele excel sunt minunate, însă nu sunt suficiente. Am testat, chiar la cercetași, ce înseamnă donații de la persoane fizice și mă bucur că am reușit alături de echipa TECH să creăm într-o lună de zile o platformă care să ne permită strângerea de fonduri prin 2 click-uri (poate 3) – fonduri pe care organizația le investește acum în susținerea programelor și dezvoltarea lor.
Îmi doresc să creștem ca organizație, să învățăm să facem mai mult fundraising la nivel local, să avem echipe specializate la nivel național care să sprijine sustenabil organizația și să reușim să avem platforme interne care să ne simplifice munca. Cum ar fi să putem urmări în soft sistemul de progres al tuturor cercetașilor din Centrul nostru Local? Am putea fi mult mai eficienți în gestionarea situațiilor care apar la nivel local și am putea evalua mult mai repede unde e nevoie să investim mai multe resurse.
Vreau să ne îndreptăm spre o cercetășie activă în fiecare comunitate. O cercetășie în care știm cine sunt copiii din Centrul nostru Local, că îi cunoaștem personal pe toți, că avem în vedere progresul lor personal și că avem o relație cu părinții lor. Dacă reușim să facem lucrul ăsta, putem avea o comunitate întreagă în spate care să ne ajute local să ne dezvoltăm.
Pentru că nu e suficient să avem o imagine națională, cercetășia adevărată se întâmplă acolo acasă, la sediu la noi în localitate unde am văzut trecând generație după generație.
Îmi doresc ca în 6 ani, dacă vom întreba 100 de oameni pe stradă, orice stradă, dacă au auzit de cercetași, răspunsul lor să fie “da” și să știe exact cine suntem și ce facem.
Florina Pauleti 