30 până la 30

un fel de 30 under 30 din viața mea

pentru că schimbarea prefixului nu înseamnă criză existențială

ci mai degrabă o recunoaștere a tuturor lucrurilor mărunte și minunate care s-au întâmplat în toți acești ani.

• (1) în liceu îmi publicam primul meu articol pe blog. Îi spunea Oximoron
• (2) am plecat spontan în concediu în Islanda în toamnă 2018
• (3) mi-am mutat viața în București aproape de un an și nu regret nici o secundă
• (4) la 19 ani am pregătit și printat primul ziar din viața mea pentru un eveniment cercetășesc
• (5) mi-am dat demisia de 3 ori în viață și a fost cea mai bună decizie de fiecare dată
• (6) în 2011 am început să scriu aici și îmi e frică să citesc ce scriam acum 10 ani. nu recomand nimănui să facă asta
• (7) la 17 ani am devenit cercetaș
• (8) am o licență în inginerie chimică cu specializare în chimie alimentară și biochimie

• (9) lucrez de 4 ani în fundraising pentru ong-uri și cred în continuare că a fost o alegere bună
• (10) sunt membru în boardul național al Organizației Naționale Cercetașii României, unde e fain și solicitant
• (11) am fost 3 ani de zile șeful de centru local al grupului de cercetași din Alba Iulia și a fost o experiență care m-a maturizat mult
• (12) am suferit 2 ani de zile cu aparat dentar și am slăbit 5 kg din cauza asta
• (13) am pedalat de la Cluj la Alba 100+ km
• (14) am fost exmatriculată o dată în viață. însemnând că am început un master și nu mi-am dat dizertația la timp
• (15) la 26-27 de ani am învățat să schiez
• (16) aproape am reușit să ajung de la Cluj la Alba pe jos în 2016. din păcate nu mai era concediu și mai aveam nevoie de o zi
• (17) Harry Potter a fost prima serie de cărți pe care am citit-o de plăcere

„Anume alegerile noastre, Harry, sunt cele care arată cu adevărat cine suntem, mult mai mult decât abilitățile noastre.”

Albus Dumbledore

• (18) n-am ajuns pe vf Negoiu și nici pe vf Retezat, însă am ajuns până în șaua lor și mă bucur chiar și numa pentru atât
• (19) Libelula e ”my soul animal” și Waky e țestoasa mea favorită
• (20) toți blugii copilăriei mele aveau badge-uri în genunchi pentru că mă împiedicam și îi rupeam în prima săptămână. Mi se întâmplă în continuare să ajung în situația asta
• (21) Și astăzi, după 20 și ceva de ani, cartea mea preferată e ”Băieții din strada Pal”
• (22) la grădiniță am refuzat să mă dau peste cap, pentru că nu știam să fac asta, însă i-am spus educatoarei că e murdar covorul și nu vreau să îmi murdăresc bluza albă. M-am descurcat zic, e un skill bun în viață
• (23) prima mea bicicletă era un BMX roșu cu burete pe ghidon și roți ajutătoare. Am iubit bicicleta aia.
• (24) m-am mutat de 3 ori de la o școală la alta până într-a 5-a și îmi amintesc poate 10% dintre colegii de atunci. Recunosc că îmi pare un pic rău că nu am creat legături puternice și nu am ținut legătura cu ei

Happiness is not something you postpone for the future, is something you design for the present

Jim Rohn

• (25) nu am prieteni din copilărie, însă astăzi am cei mai minunați prieteni din lume
• (26) am fost îndrăgostită și apoi am învățat cum să mă iubesc mai întâi pe mine
• (27) nu mă consider o mare adventurieră, însă am descoperit că îmi place să mă bucur de natură din caiac / canoe, bicicletă sau umblând pe jos
• (28) prima dată am ”fugit” de la școală în clasa a 3-a. intenția a fost bună, era o problemă care trebuia rezolvată. Soluția nu a fost chiar perfectă
• (29) am învățat că e în regulă să dai greș, pentru că din greșeli învățăm. Și îmi spun asta de fiecare dată când se acumulează frustrare
• (30) orice faci în viața asta, fa-o de plăcere, pentru că îți pasă sau pentru că îndeplinește o nevoie. E musai să fie măcar una din 3

Recunosc că mi-a fost dificil să îmi amintesc părți din viața mea și am trecut prin tot felul de date și poze și calendare, mi-am luat câteva zile să îmi amintesc părți din copilărie, însă e un exercițiu care mi-a dat mult de gândit și îl recomand oricui.

Ce-mi doresc de ziua mea?

De mult timp nu am mai reușit să îmi petrec ziua de naștere acasă. Întotdeauna eram la Cluj, cu prietenii, fie ca mergeam în oraș la o bere sau că ieșeam prin ceva club, la mai multe beri.. Cert e ca acum, că tot sunt acasă mă bucur de o zi de naștere în familie.

Poveste cu melci

Ziua de astăzi a devenit una foarte agitată. După o cantă (un fel de cană mai mare) de jumate de litru de cafea tare, piticul aici de fată a prins super puteri și a reînceput să scrie.

Astăzi o să vă spun o poveste foarte interesantă. Despre melci, oameni și melci. Nu filmul, ci partei-ul celor de la Melcul cu Vedere la Buric. Nu ați auzit de ei???? Check here😀 And the story goes like this!

Melcișiori organizatori țin cam de 4-5 ori pe an niște party-uri super faine în diverse locații din Cluj. Am avut ocazia să particip la ultimele două, și credeți-mă pe cuvânt că se merită din plin. Ultima dată am fost și fericita câștigătoare a unei invitații gratis, că na, era 8 martie și am fost tare tare rapidă să îi felicit pe baieți pentru ce fac ei. Am sărbătorit Craciunul cu ei, am spart o nuntă, și …se aude vestea că în Mai ne așteaptă o nouă petrecere de neuitat. Sunt curioasă cu ce idei mai vin organizatorii. Ca să vă faceți o idee despre ce e acolo în general, va pot zice așa: există beer pong, avionașe, a fost taur mecanic, muzica celor de la MOX, barmanii simpatici, și mulți mulți oameni faini! Mai multe detalii despre atmosferă și senzații..mai bine încercați pe pielea voastră!

La ultimul party am zis ca no sa ratez nici unul pentru cât va mai dura studenția mea, chiar dacă va trebui să stau pe piezisă cu o pancardă pe care scrie ” strâng fonduri să particip la partei marca melcul cu vedere la buric”. Dacă vedeți trei nebune făcând asta, nu vă speriați, suntem doar eu și prietenele mele dornice de o noua experiență studențească. Și vă rugăm să ne ajutați:D

Să fiți cuminți melcișiori!

Until next time,

xoxo, pitic

stories are meant to be told

Cred că în viața fiecăruia dintre noi există cel puțin o zi despre care zicem că a fost perfectă, din toate punctele de vedere. Am avut și eu o astfel de zi, acum ceva vreme, pe final de sesiune.

Înainte de ultimul examen, cam în perioada când nu mai are nimeni chef de învățat, când terasele sunt pline tot timpul, și colegele mele de cameră erau dispărute pe la casele lor..s-a întâmplat minunea. Toată treaba a început de dimineață de la prima ora (adică pe la 9, prima ora pentru mine în perioada respectivă :D) când am vazut un mesaj primit pe facebook care îmi zicea că sunt fericitul câștigător al unei invitații la un super concert într-un local nu tocmai select din Cluj. Sayy whaaat??  Evident, toate bune și frumoase, m-am informat puțin despre cât de sigura e treaba, despre cum ajung acolo, carei schema….și pam pam, deși nu era în plan mersul la un concert cu 4 zile înainte de examen, am zis ca nu se poate să ratez asa ceva. Și bine am facut...

Eu super fericită că am câștigat o super invitație dublă la un concert metalcore m-am dus la scoală să ma interesez de cereri de tot felu pe la secretariat. Și în timp ce imi stresam prietenii cântându-le ”Mergem la concerT!” primesc un telefon cum că mi-am trecut examenul restant din anul 1. Și mai mare fericirea pe capul meu. Asta trebuia chiar sărbătorită. Ceea ce am și făcut defapt cand am mers pe piezisă.

După sărbătoriri și felicitari și alte cântecele drăguțe …încep pregătirile de ieșit în oraș. Dar cu cine să merg? (invitația era dublă, prieteni sunt câți vrem, dar era sesiune, și concertul metalcore..deci totul a devenit brusc, mai dificil) după câteva telefoane și multă insistență, draga mea Simonel a facut un efort magic și a reușit să ajungă la concert, și chiar în timp util.  Eu în schimb, gata de mers la concert, și după niște explicații despre cum să ajung la ceva bloc rotund în mărăști..am ajuns în super limuzina celor de la Diamonds are Forever. Bine, poate nu e chiar o limuzină, dar eu ca și  special guest la un așa eveniment nu putem merge așa..oricum. Băieții au fost foarte draguți, mi-au arătat studioul, acolo unde se întâmplă toată magia, iar de acolo la concert unde evident ne-am rupt în primul rând. Așteptăm cu nerăbdare dvd-ul cu filmarea concertului (căci pentru asta am fost) și mulțumim trupei Diamonds are Forever pentru invitații și lui Cristi și Andrei pentru tura cu mașina …Ce pot să mai zic? Baftă băieți, să ne mai vedem și la alte concerte nu doar la Cluj, ci prin toată țara.

Leopards never change their spots…

“Rusty guns fire rusty shots, leopards never change their spots
And fireworks always fade too soon
Empty words don’t mean a lot, and for me that’s all you’ve got
But I swear to you darling, one day we’ll stand beneath a blue moon” (Passenger- Month of Sundays)

Piesa asta îmi e foarte dragă. Nu țin minte la cine am ascultat-o prima dată sau cum am dat de ea, însă atunci când o ascult, merge pe repet. Are ceva special în ea, va invit să o ascultați.

În ultima perioada am avut parte de momente magice. Am reușit să mă bucur te timpul petrecut alături de prieteni și am profitat din plin de el. Am fost la bal, am avut Festivalul Luminii, am întâlnit lupișorii, am văzut grădina botanică și muzeul zoologic din Cluj.. Planuri de viitor? O seară la operă și de ce nu la concert la filarmonică.

Am constatat că e foarte important să trăiești fiecare moment, să nu te gândești la ce a fost, să nu compari oameni și momente, să te bucuri de fiecare element în parte la momentul potrivit. În viață nu e timp de regrete. Fă exact ceea ce simți, și dacă la 3 dimineața simți nevoia să îți suni oamenii dragi, just do it, nu se vor supăra că i-ai trezit, ci se vor bucura că sunt parte importantă din viața ta. Citisem mai demult un proverb frumos care zice asa: ”Trăiește fiecare clipă ca și cum ar fi ultima”

un pitic ce dansează

Mesaj de Crăciun

Cu atâtea zile de sărbătoare, am și pierdut numărul lor. Uite că suntem în a doua zi de Crăciun, că din păcate nu avem zăpadă ca în anii trecuți, dar ne avem unii pe alții, avem familia și prietenii alături de noi. Ne-am pregătit pentru a primii colindători, am făcut prăjituri, cozonac și sarmale, și am fost la rândul nostru la colindă.

În ajun, de vreo doi ani, am plăcerea de a merge cu sora mea și cu gașca ei din liceu, iar următoarea noapte e rezervată pentru gașca de la cercetași. Au fost două nopți lungi, însă frumoase. Am râs, ne-am distrast, ne-am vizitat unii pe alții, ne-am bucurat familiile pe unde am umblat (să primești 15 oameni în casa ta, e o adevărată plăcere) și am gustat din cele mai delicioase preparate.

Vreau să vă urez Sărbători fericite (deși sunt pe final) și sper că Moșu’ v-a adus tot ce v-ați dorit. Și da..Moș Crăciun există, dar asta este o altă poveste…. Să fiți fericiți și sănătoși, să ne auzim cu bine în anul care vine!