Discuțiile despre venituri și cheltuieli sunt de multe ori lipsite de amuzament și pot să devină plictisitoare, așa că de fiecare dată încerc să găsesc noi metode de a prezenta ceea ce se întâmplă în departamentul de fundraising de la birou. Anul acesta am ales tot un joc – Jenga.
Anul trecut pe vremea asta scriam despre cum am ales sa explic voluntarilor Yuppi Camp despre ce se întâmplă în departamentul de fundraising, folosindu-mă de un boardgame din vremea copilăriei – sus-jos, doar că am introdus câteva elemente noi care vin din zona Monopoly. Explicația întreagă a jocului din postarea anterioară e aici.
În weekend am ales să folosesc Jenga. Scopul jocului este construirea unui turn cât mai înalt și rezistent din piesele de lemn. Scopul meu a fost ca participanții să privească planificarea bugetară ca o clădire formată din multe piese. Piesele care reprezentau veniturile erau piese colorate și în jocul meu erau defapt sursele de venit pe care noi le avem în organizație. Am profitat un pic de ocazie și atunci când cineva avea o astfel de piesă în mână aveam grijă să explic ce înseamnă și cum se întâmplă. De exemplu facilitatea redirecționării a 2% din impozit, posibilitatea de donare prin Debit Direct, evenimente caritabile sau sponsorizări.
Planificarea bugetară înseamnă și cheltuieli. Astfel că o dată ce reușeam împreună să așezăm toate piesele clădirii noastre, începeau să apară cheltuielile – salarii, chiria biroului, factura la tricouri și hanorace personalizate, reparații de diverse lucruri și bineînțeles taberele. Folosind o ușoară tentă dramatică, aveam grijă să se răstoarne clărirea noastră. Întotdeauna rămâneau doar ultimele / primele 3 piese pe masă care desigur au fost o oportunitate bună de a vorbi despre sustenabilitate și rezerve financiare de la un an la altul.
Dacă m-ar fi întrebat cineva acum doi an ce înseamnă buget și planificare bugetară nu aș fi știut să răspund. Acum încerc cu orice ocazie să explic cât mai multor persoane realitatea financiară a unui ONG, unde lucrurile nu sunt tot timpul roz, poate aproape niciodată, unde fiecare donație contează, oricât ar fi de mică, unde donațiile recurente ne ajută să planificăm mai bine la început de an (adică în perioada septembrie – noiembrie) veniturile și cheltuielile din anul viitor și să estimăm ceva mai realist care ne vor fi costurile. Și asta doar datorită faptului că e singura modalitate de creștere.
Mulțumirile pentru pozele faine merg către Tóth Helga.
Florina Pauleti 