Need Help. Întrebări esențiale pentru viață

Where the fuck are we? After an adventure do we take a moment to think about what happened? Do we really learn something from our actions?

Nu știu alții cum sunt, dar eu mă simt ca un mic Jon Snow – nu știu nimic. Îmi pasă de prea puține lucruri și devine complicat să iau decizii despre ceva neinteresant – ce mânânc, unde mănânc, ce fac astăzi. Răspunsul meu la 90% din întrebări e Nu Știu. 

Nu știu ce vreau în general. Nu știu ce vreau să mănânc. Nu știu ce vreau să fac dupămasă. Nu știu ce vreau să fac în weekenduri. Nu știu să fac o mulțime de lucruri. Nu știu ce vreau să fac cu viața mea, nu știu cum ar trebui să îmi dau seama ce vreau, ce știu, ce pot. Nu știu cum reușesc oamenii să își seteze obiective, să știe ce vor să facă peste 3 ani când eu nu știu ce aș face dacă aș avea tot timpul din lume.

IMG_20170812_070306
E cu soare și cu nori

Cum am ajuns aici?

Aș zice nu știu, ar fi ceva mai simplu. Mi-am pierdut cu timpul interesul de a mai scrie. Probabil din cauza întrebărilor – oare chiar e ceva de capul meu când scriu? Mi-am schimbat locul de muncă. Eee ai zice că asta da schimbare, ar trebui să ajute. Poate la început a ajutat, mi-am schimbat starea de spirit, am cunoscut oameni noi și am fost ceva mai fericită, pentru o vreme. Cu siguranță a fost cea mai bună decizie în ceea ce privește dezvoltarea mea profesională, dar din pacate lucrurile nu sunt simple. Niciodată. What doesn’t kill you, makes you stronger? Fuck you whoever said that. Ce nu te omoară probabil te face să te gândești că poate ar trebui să treci pe la câteva ședințe la psiholog. Sau să îți dai demisia și să pleci. Ceea ce nu e așa de greu. Vă spun eu din experiență.

Întrebarea e ce faci după? Te muți acasă cu ai tăi? Cât timp mai poți să îți plătești chiria? O lună? două? Grijă că trebe să și supraviețuiești în orașu ăsta unde te lauzi că faci chestii faine. Și apoi stai și te gândești. Ce ai face dacă ai putea face orice? Ce ai face dacă ai avea tot timpul din lume? Care este lucrul pe care ți l-ai dorit întotdeauna să îl faci? Ce te mai reține acum?

Uite așa am ajuns să îmi răspund cu un simplu complicat nu știu. Nu știu ce vreau, mă agăț constant de tot felul de lucruri, de oameni și nu ajung nicăieri. Zice că ai nevoie să renunți la obiceiuri vechi pentru a face loc unora noi, să renunți la activități vechi pentru unele noi. Tu la ce ești dispus să renunți?

Uite așa am ajuns să îmi pun întrebări din zona celor adevărate. Ce stiu să fac cu adevărat? Mă pricep în domeniul ăsta al marketingului sau mă înec într-o mediocritate? Are vreun sens să continui să fac ce fac?

Și când îmi vin toate întrebările în minte – la care bineînțeles că nu prea știu cum să răspund – ajung și la capitolul cercetași. Ai zice că aici e simplu. Îți place ce faci și vorbești cu pasiune despre asta. Parcă ai chiar putea să te angajezi la cercetași. Pai uite că din când în când sunt poziții disponibile, doar că, să vezi, sunt în București. Ți-ai dori o astfel de schimbare? Oricum pe partea asta parcă e ceva mai simplu să îți faci o autoevaluare. Să vedem.

BRG_5630
Ca să nu uiți cum arăți când ești fericită!

Sunt lider de eXploratori de ceva ani. Am în patrulă niște cercetași tare faini, simpatici, aventurieri și plini de idei nebune. Eu zic că facem treabă bună împreună, poate cam rar totuși. Ei sunt prima mea generație completă, iar acum am început al 4-lea an împreună. Concluzia mea e că ar fi bine să învăț mai multe de la ei – să fac sport, să iau decizii spontane și să nu îmi pese de ce zice lumea.

Sunt lider de seniori, așa din când în când. Mă simt unul dintre ei întotdeauna. E locul unde încerc să propun câte o acțiune de unde câteodată mai răsar ajutoare. Doar că de prea multe ori te trezești că singur.

Sunt un mic magician care a uitat cum e cu magia asta. Aici am început să scriu. Aici am început să experimentez. Aici am coordonat prima dată o echipă și am făcut o strategie. Aici am învățat ce înseamnă buget. Tot aici m-am oprit din a mai scrie, din a veni cu idei bune, din a crea ceva frumos dintr-o idee. Aici acasă ne lipsește viziunea și motivația de a schimba ceva. Ne dorim să ne construim un loc al nostru, dar ne-am oprit la idee, la imagine, și stăm. Lucrăm cu copiii și ne place ceea ce facem, dar vrem o pauză, ne simțim obosiți și închidem ochii. Nu vrem să ne uităm în curte să vedem ce merge și ce nu merge bine. Stăm așa și sperăm că se rezolvă de la sine. Stau și mă întreb ce aș putea schimba eu? Am vreo perspectivă? Ei bine, poate.

Cred că oamenii au nevoie de oameni. Oameni de la care să își ia energie, oameni care să îi motiveze să continue să facă ceea ce fac acum cu copiii. Oameni pe care să îi învețe ce înseamnă cercetășia și ce înseamnă să fi lider. Hai să ne uităm în ultimii 2 ani: câți lideri sau potențiali lideri s-au retras și câți au venit? Nu stăm prea bine. Câți adulți avem care să țină activitățile cu copiii? Nu e de bine.

Suntem în consiliul ăsta de 3, 6 sau mai mulți ani. Ce am reușit să facem? Pe câți cercetași i-am mentorat? Am învățat pe cineva tot ceea ce știm noi? Eu nu. Poate fi rolul meu înlocuit de cineva? Da. Știi o persoană care ar putea prelua partea ta? Da.

Ce aș face? Recrutare. Un an de mentorat. Activități săptămânale. Minim 3 ieșiri de 2 zile pe an. Un camp de dormit la hamac. O acțiune umanitară. O ecologizare și o plantare de copăcei. Un sediu al nostru și doar al nostru. M-aș muta în Alba pentru asta? Nu. Dar poate că un job pentru care să pot lucra de oriunde nu ar strica deloc. Poate că nu ar strica să candidez din nou în structura locală.

Sunt formator în echipa națională. Și membru în echipa woodbadge. Poate că nu înseamnă tare multe, dar fac deja de 3 ani asta. Niște traininguri la activ, niște stagii de formare, 3 vizite în Irlanda la un Training the Trainers și mai nou o primă încercare de a fi formator la un Training of Trainers în România. Cu singuranță nu sunt cel mai bun formator și singur mai am multe de învățat. Știu și ce am de învățat – spre surprinderea mea, și a ta. E frumos și e dificil, dar senzația de satisfacție de la final te emoționează, te inspiră și te motivează să continui. Ce vrei să faci Florina de acum încolo? Pai să vedem… nu știi. E o variantă să te implici mai mult în structura națională? Cu siguranță este o variantă. Chiar interesantă. Ce s-ar întâmpla? Pai am vedea împreună un proiect Woodbadge gata de implementat. Un stagiu de Imagine și comunicare care ajută per total la imaginea Organizației Naționale. Lideri mai formați, mai implicati și formatori tot mai dornici de a schimba ceva în atitudinea cercetașilor adulți. Mai mulți adulți în cercetășie. Dacă la alții se poate, păi se poate și la noi, numai să vrem suficient și să facem niște pași în direcția asta.

Dragă Florina,

Pare că ai tot felul de decizii de luat în legătură cu viața ta. Suficiente întrebări, dar răspunsuri ai? La ce ai putea să renunți pentru a face loc unor lucruri noi?

 

Advertisements

3 thoughts on “Need Help. Întrebări esențiale pentru viață

Add yours

  1. Am trecut +- prin tot ce ai scris aici, și simt că încă nu am ajuns la capăt (de fapt nici nu cred că voi ajunge vreodată). Trec totul pe seama vârstei. Dar ce am învățat până acum din starea asta, sau ce aș schimba acum dacă m-aș putea întoarce cu doi ani în timp: să nu renunț la unele lucruri vechi până nu știu sigur de ce m-aș apuca în locul lor. Am scos ceva activități din grafic, dar nu le-am înlocuit prea repede, așa că am rămas cu sentimentul sufocător că nu fac nimic util cu timpul liber (re)dobândit.

  2. Florina, nu ești sigura! Eu sunt chiar intr-o situație aiurea, trebuie neapărat să mă dezvolt într-o direcție. Cresc copiii și eu nu am nimic la mâna. Nu am nici un fel de dorință de a mai lucra în domeniul de studiu… Horror. Dar nici nu știu încotro… Totuși ceva trebuie să fac. Vedem noi în timp. Cred că secretul e să îți iei inima-n dinți și să te bagi cu capul înainte. Știi vorba aia. Dacă ai cazut, te ridici și mergi mai departe. Si oricum dacă ești jos, drumul duce în sus anyway… Nu știu dacă are sens ce zic.

    Btw, nu simți că parcă e o problemă ce ține de generație?

  3. Solutii nu am nici pentru mine, doar cateva maxime care ma ajuta – E mai important drumul decat destinatia. Learning is in the struggle, not in victory. Nici Brancusi nu cred ca s-a sculat intr-o dimineata sa spuna – acum gata, m-am scos, sunt marele Brancusi. Cred ca s-a sculat si a pus mana pe dalta si ciocan. Be Prepared – ma identific mai mult cu ideea originala, proactiva, decat cu varianta noastra, mai reactiva). Am mai ajuns la concluzia ca atare senzatie de gol ni se trage daca activitatile noastre nu vin la sfarsit cu concretul finalitatii. Munca intre doua milestone-uri te frustreaza de bucuria olarului care pentru un moment tine in mana vasul finalizat, frumos, terminat. Cred ca nu se inchid in creier niste circuite de recompensa si dam in depresie. Si atunci ori ne auto-recompensam cu niste ciocolata ori trebuie sa avem grija sa urmarim prin hobby-uri sau altfel diverse actiuni cu finalitate, sa ne si bucuram de ele.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: