Inside Stories from CCL 2012- partea 1

Eu m-am săturat deja să citesc peste tot despre Olimpiada în Bocanci, despre zile de hike, despre cele de constructii sau olimpiada. De atâtea ori am citit și am scris si am zi detaliile astea, încât știu poezia pe derost. Iar dacă încă nu ațti aflat de ele, aici sau aici pteți găsi toate detaliile (mai sunt și prin alte locuri, cu un search pe google le puteti vedea pe toate).

Made by Andrei Bregar

Și știu că și eu am chiar precizat despre asta într-un post anterior, dar cred că e momentul să trecem la nivelul următor. Ce vreau să zic cu asta? E simplu. După un camp de genul, unde participă peste 100 de persoane, lumea află detaliile despre program și celelalte, însă nu mulți știu ce e în spatele poveștilor. V-am făcut curioși? Asta era și intenția.

La Alba Iulia, sau mai bine zic în Centrul nostru Local, campul începe cu câteva săptămâni înainte. Deși data este fixată încă din primăvară, acum începe treaba adevărată. O groază de întâlniri între lideri unde se dezbat ore în șir diverse teme și probleme. Adică în acest an am trecut de la teme care cuprindeau tot felul de idei din basme sau jocuri pe calculator, idei din filme sau din diverse cărți. Cu toate acestea cu câteva zile înainte, pentru că tocmai se terminaseră Jocurile Olimpice, s-a hotărât că cel mai bine ar fi să le continuam noi. Ceea ce s-a și întâmplat de altfel.  După asta au urmat o serie de cumpărături, unde o zi întreagă delegații cu această  responsabilitate s-au plimbat de colo colo să cumpere diverse materiale și alimente necesare campului. În acest timp, unii dintre noi ne-am văzut puși în fața parinților de lupișori, care încă află cum e să le plece copii de acasă și cum și ce trebuie să le pună în rucsaci.

Pentru unii dintre lideri și seniori, campul începe mai devreme. Ziua 0, de care a auzit toată lumea, e cea mai importantă și mai frumoasă zi:D. Cei mai viteji și mai curajoși sunt aleși să meargă mai devreme în camp pentru a arăta de ce sunt în stare. Ei sunt cei care cară materiale, încep să instaleze corturi și plimbă lăzile cu unelte dintr-o parte în alta o zi întreagă. Vă asigur că nu oricine poate face asta.

Made by Iuli Gus

A doua zi începe nebunia. Rucsaci, saci de dormit și izoprene, părinți emoționați, borcane de dulceață, cercetași agitați care mișună peste tot..toate le vezi înainte de plecare. După plecatul de dimineață cam tot ce îți dorești de la drumul lung, e să poți dormi, măcar un pic. Însă puțin sunt cei care și reușesc. Ziua 1 e zi de construcții. Întotdeauna. După ce fiecare își asează corturile, printr-o împărțire și alegeri eficiente, fiecare patrulă e desemnată să facă o anumită contrucție de camp. Ca de exemplu dușurile, sau spălătoarele, frigiderul sau groapa de resturi, și nu în ultimul rând preferata tuturor, toaleta:D Toate încep în prima zi în forță.  În Ziua 2 de altfel e cam același lucru. Construcțiile trebuie finalizate. Se construiește și catargul și adăposturile în fiecare subcamp, și unii chiar și mese. Anul ăsta a fost și mai special.

Made by Andrei Avram

Pentru prima dată în istorie am avut apă caldă la duș. Și nu călâie, încălzită de soare. Mă refer apă caldă ca la mama acasă. Absolut magic. Ne-o fost mai mare dragul să mergem seara la duș. Conceptul a fost simplu: apa trecea printr-un calorifer, sub care era făcut foc, și apoi urca într-un cubitainer (un fel de butoi cubic mare pus într-un turn) de unde apa curgea cu presiune la dușuri. Simple as that!

Ziua 2 s-a încheiat într-un mod tare frumos. Deschiderea oficială a campului. Pentru că trebuia să fie specială și în temă cu Olimpiada în Bocanci, comitetul de organizare a pus la punct o întreagă..capodoperă. Povestea generală e cam așa: flacăra olimpică vine de departe și este înmânată unui ciclist care coboară cu ea și i-o dă unui alergător, care o transmite mia departe unui canotor, care o da mai departe unui alpinist, care o împarte fiecărei țări participante la olimpiadă.

Made by Andrei Bregar

Acum imaginațivă toate acestea că sunt reale, iar cei implicați au fost costumați în funcție de persoana pe care o reprezentau. Cel mai greu a fost pentru ciclist care a trebui să coboare o panta, pe bicicletă și cu flacăra în mână, dar și pentru canotor care trebuia să și vâslească și țină flacăra și să își țină și echilibrul. Cele 9 țări participante (că atâtea patrule am avut, fară lupi și cu tot cu seniori) au aprins fiecare câte o sfoară, iar cele 9 sfori se întâlneau într-un punct și aprindeau torța olimpică. Cine a văzut deschiderea de la Olimpiada din acest an, își poate imagina mai ușor despre ce vorbesc eu aicea. Evident că nu au lipsit din această seară focul de tabără, carțile de cântece (sau ridicarea notelor (pe portativ) cum i s-a mai spus) și să nu uităm de Roșu Aprins. Spre deosebire de alte campuri, am avut și vizitatori. Cristi Moldovan, Bogdan Pater, Sergiu (trupa Ad-hoc) și Adi Creața ne-au încântat cu prezența și s-au minunat de ingeniozitatea noastră cu apa caldă:D

More info în partea 2😀

Photo UPdate 

Advertisements

2 thoughts on “Inside Stories from CCL 2012- partea 1

Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: